Firma Sooam Biotech din Coreea de Sud şi-a deschis porţile în 2006 şi a apărut pe prima pagină a ziarelor un an mai târziu cu Missy, primul câine de companie clonat. În anii următori, Sooam Biotech a creat o lume în care câinii pot trăi mult timp după moarte dacă stăpânii au păstrat câteva celule şi nu au ce face cu $100.000.
Procesul de clonare a unui câine este surprinzător de simplu din punct de vedere teoretic. ADN-ul câinelui ce urmează să fie clonat este colectat de pe piele sau din alte celule vii. În timp ce acesta este procesat, un ovul donat de o femelă este golit de ADN prin îndepărtarea nucleului. ADN-ul iniţial este apoi injectat în ovul şi contopit cu elementele embrionice. Acest embrion este implantat într-o femelă surogată care poartă şi naşte clona.
Chiar dacă tehnica bucură stăpânii la nivel mondial, organizaţiile pentru protecţia animalelor critică această tehnologie. Preţul ridicat determină oamenii să se întrebe dacă nu cumva acei bani ar fi fost folosiţi mult mai bine pentru susţinerea câinilor abandonaţi în adăposturi, în loc să producă ,,animale de firmă”. Bioeticiştii critică, de asemenea, procedurile medicale la care sunt supuşi câinii în procesul de clonare. Rata mare de eşec înseamnă că sunt produse mai multe clone până se ajunge la cea perfectă (şi nu cred că trebuie să discutăm despre ceea ce se întâmplă cu ,,rebuturile”).
Octavian Cătuşanu