Numai atunci când ierţi oamenilor greşelile, şi Dumnezeu îţi iartă ţie!
Dar…Trebuie să facem o diferenţă!
Nu ai niciun păcat înaintea lui Dumnezeu, dacă ţii la distanţă un om care ţi-a făcut o dată rău, şi nu ţi l-a putut face până la capăt! Tot aud la spovedit:
– Părinte, nu mă pot împăca cu vecinul, pentru că noi am avut un proces!
– Care a fost baza procesului?
– O moşie!
– Dacă s-a terminat, dă-i „Bună ziua!”. Dar, în momentul în care problema stă altfel:
– Părinte, a încercat să mă bage la puşcărie!
Ei, aici se schimbă lucrurile! Pentru că aici a atentat la libertatea ta. Acolo nu mai este vorba de gard sau de căruţă, ci de viaţa ta interioară şi personală.
Lucru pe care nici Dumnezeu nu-l face!
Pe un om de acesta, nu-l urăşti, dar îl ţii în banca lui la distanţă.
Eşti obligat să te rogi pentru duşmanul tău, dar asta nu înseamnă, că tu mai eşti obligat să te pupi cu el, sau să îl strange în braţe.
Niciodată nu cere Dumnezeu asta!
Dumnezeu cere omenie! : „Să faceţi oamenilor ceea ce doriţi să vă facă Dumnezeu vouă!”
Dar, când un om greşeşte împotriva evidenţei, se aplică acea vorbă:
„Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să îţi spun cine eşti!”
Pentru că, în Scriptură, este scris aşa:
„Pe cei ce Te-au urât, Doamne, eu cu ură nedreaptă, i-am urât!
Şi pe cei ceTe-au batjocorit pe Tine, neprieteni mi s-au făcut mie!”
Deci nu trebuie să urâm, pentru că nici Dumnezeu nu urăşte!
Dumnezeu l-a făcut pe om cu voie de sine stăpânitoare şi i-a lăsat în mână sfatul său, să facă ori bine, ori rău!
Omul alege!
Pentru că Sfântul Ioan Damaschin, spune aşa:
„Dumnezeu îi poate pierde pe păcatoşi, dar nu îi pierde, pentru că nu urăşte omul, urăşte doar păcatul!”
Nu trebuie să urâm, pentru că nici Dumnezeu nu urăşte / VIDEO
