Acest neam al nostru a avut o continuitate, nu suntem o hoardă de sălbatici. Se spunea zilele trecute, nu știu cine avea acest discurs bolnav, că nu trebuie să mai punema tâta accent pe familie, noi trebuie să punem accent pe grup, pe comunitate.
Stai, frate, liniștit. Până și albinele au familie! Până și muștele au familie! Și țânțarii au familie! Orice specie are familie! Cu atât mai mult omul care este ființă cuvântătoare, cu icoana lui Dumnezeu în el și nu poate trăi ca în ferma de vaci, cu însămânțare artificială sau așa cum crești porcii în ferma pentru sărbători!
Noi nu realizăm prin ce pericole ne expunem fiind atât de nepăsători față de capacitatea noastră ortodoxă, pe care Hristos ne-a dat-o să fim pururea cu El! „De veți vrea și Mă veți asculta, bunătățile pământului le veți avea.” (Isaia 1:14).
Și de ce am ales subiectul acesta? Pentru că sunt asemenea frământări la nivel social legate de subiectul acesta! Toată lumea spune că suntem o țară cu atâtea calități, suntem o țară cu atâtea daruri, suntem o țară atât de binecuvântată. Fraților, nu mai suntem nici cu daruri, căci a ridicat Dumnezeu darurile, pentru că nu le merităm. Căci a spus Hristos așa: „Și tu, Capernaume, care ai fost înălțat până la cer, până la iad vei fi coborât.” Matei 11, 20
Putem aplica aceasta pe România noastră când vreți dumneavoastră!
VIDEO AICI