Ursula von der Leyen a schimbat structura Comisiei Europene pe care o va conduce pentru următorul mandat de cinci ani, cu scopul de a-și consolida puterea și de a reduce potențialul unei opoziții interne, așa cum s-a întâmplat în primul mandat.
Din punctul de vedere al României, noutatea este că a obținut prin Roxana Mînzatu postul de vicepreședinte al Comisiei, responsabil de Competențe și Educație. În total vor fi șase vicepreședinți executivi.
Von der Leyen a anunțat că noua Comisie va fi mai suplă, cu posturi interconectate. Astfel, comisarii vor avea relații de coordonare/subordonare cu mai mulți vicepreședinți. În actuala comisie, sunt două tipuri de vicepreședinți: simpli și executivi. În viitoarea Comisie, toți vicepreședinții vor fi pe același palier.
Toate schimbările au fost făcute pentru a-și consolida puterea și pentru a da consistență viitorului mandat. Von der Leyen vrea să evite incidente de tipul celor cu fostul comisar francez Thierry Breton, care au proiectat în exterior o imagine de incoerență, competiție politică și animozitate personală.
Un alt semnal al dorinței Ursulei von der Leyen de a controla strict acțiunea viitoarei comisii este faptul că polonezul Piotr Serafin, noul comisar pentru Buget, îi va fi subordonat direct, nu prin intermediul unui vicepreședinte.
Câteva concluzii despre funcționarea viitoarei Comisii, așa cum au rezultat din dialogul cu un expert în politici europene:
- Abordarea Ursulei von der Leyen de a lega portofoliile reflectă eforturile sale de a consolida controlul, dar aduce ți provocari în ceea ce privește coordonarea și luarea deciziilor. Nimeni nu poate lua decizia finală în afara de ea.
- UvdL a atribut portofolii care reflectă prioritățile majore ale UE (ex: acțiunea climatică, digitalizarea, securitatea). Ea are o putere personală asupra comisarilor și, astfel, menține o influență directă asupra domeniilor critice. Utilizarea portofoliilor „clusterizate” — unde mai mulți comisari împart responsabilitatea pentru sectoare interconectate — o ajută să supravegheze și să asigure coeziunea în diverse domenii de politici. Legarea portofoliilor precum energia, mediul și strategia industrială creează un cadru în care aceste sectoare sunt interdependente, făcând ca leadership-ul lui von der Leyen să fie esențial în depășirea obstacolelor. Riscul provine din posibilitatea ca procesul decizional să fie paralizat daca se supără Consiliul (statele membre).
- Puterea asupra statelor membre este semnificativă, prin poziționarea sa ca un broker de consens. Cu cât echipa ei de comisari este mai coezivă, cu atât poate acționa ca o forță unificatoare în UE. În acest caz, riscul este ca statele mari (ex: Franța, Germania) să se simtă excluse din procesul decizional și să reacționeze agresiv.
- Procesul de decizie în interiorul portofoliilor va depinde de cât de bine sunt gestionate portofoliile interconectate. Pe de o parte, legarea portofoliilor precum clima, energia și industria poate promova politici coerente care să abordeze provocarile trans-sectoriale cu care se confruntă UE. Pe de altă parte, dacă prea multe portofolii se suprapun fără linii clare de responsabilitate, luarea deciziilor poate deveni lentă și ineficientă. Provocarea de a diviza responsabilitățile intre mai mulți comisari poate duce la o fărâmițare excesivă — unde fiecare portofoliu se concentrează pe obiectivele sale înguste, fără o coordonare adecvată. Există și riscul de a scăpa aspecte importante, crezând că acestea sunt abordate de alții.
T. S.