-Există blesteme?
– Da! Blestemele sunt cuvinte cu încărcătură negativă şi sunt atribuite lucrării diavolului. Scopul este de a face rău înainte de vreme, peste judecata lui Dumnezeu, celui căruia i-l adresezi. Şi cel mai periculos rămâne blestemul de mamă sau blestemul părinţilor. Se spune la Sfântul Ioan Gură de Aur că blestemul maicilor zdruncină pruncii din temelie!
– Dar nu putem spune că au fost doar nişte cuvinte aruncate aşa la nervi?
– Noi nu putem şti cum lucrează cuvântul! Când vorbim de „taina cuvântului”, noi nu cunoaştem intensitatea cu care un om aruncă supărarea din suflet. Pentru că se spune, după Sf. Ioan Gură de Aur, că noi, de câte ori aruncăm vorbe, Dumnezeu se simte „piratat” în modul Lui de gândire şi de judecată. Căci tu vii şi spui „Să dea Dumnezeu să păţeşti….” (aşa şi pe dincolo), vorba ta se prinde, face răul, dar Dumnezeu nu-l mai poate judeca pe omul acela, pentru că l-ai judecat tu, tu ai dat sentinţa. Şi atunci tu intervii în planul Lui Dumnezeu. De aceea nu este bine, pentru că tu vei da socoteală de urmările supărărilor acelui om. De exemplu, tu ai zis unui om ceva de rău şi s-a împlinit şi ai o inimă cât o pâine: „Mamă, ce mă bucur că l-a pocnit Dumnezeu, ce mă bucur ca l-a ajuns mânia lui Dumnezeu!”
Nu-i corect!
„Noi nu putem ști cum lucrează cuvântul” / VIDEO
