Debutul contraofensivei Ucrainei împotriva trupelor de invazie ale Rusiei a coincis cu o declarație inedită dinspre Moscova. Margarita Simonian, șefa rețelei media Russia Today și una dintre cele mai agresive ”guri de tun” ale propagandei de război a Kremlinului, a afirmat că și-ar dori oprirea luptelor din Ucraina și negocierea unei soluții pe baza organizării unor referendumuri în teritoriile ocupate de Rusia.
Declarația este surprinzătoare în contextul modului în care Simonian s-a poziționat constant până în prezent – susținătoarea unor poziții extreme, cum ar fi război total împotriva Ucrainei, mobilizare generală, amenințări împotriva statelor NATO. Explicația Margaritei Simonian este că Ucraina devine tot mai puternică datorită sprijinului occidental, prin creșterea capacităților de a lovi în interiorul Rusiei și prin promisiunea de a primi aparate F16, iar acest ciclu nu va putea fi întrerupt decât cu un atac al Rusiei împotriva Occidentului. Astfel s-ar ajunge la un război între Rusia și Occident, așa că ar fi preferabilă o remiză stabilită acum.
Sam Greene, specialist în spațiul rus și profesor la King’s College din Londra, spune că explicația se găsește în modul în care funcționează propaganda Rusiei. Astfel, declarația Margaritei Simonian are trei obiective:
- Bruiajul comunicării strategice a Occidentului.
Premisa pe care se bazează acum cancelariile occidentale este că Rusia va continua să lupte până câștigă clar sau până pierde clar. Această înțelegere a situației, care a devenit aproape un consens, a generat un sprijin pentru Ucraina pe termen nelimitat, adică până la o victorie a Ucrainei sau până la momentul la care Ucraina va dori să negocieze pe baza condițiilor sale. În momentul în care apare argumentul că Occidentul ar trebui să împingă Ucraina spre un acord negociat, apare contra-argumentul: Moscova nu este un partener cu care se poate negocia. Declarația Margaritei Simonian are rolul de a complica această înțelegere a situației.
Acest tip de ambiguitate este o caracteristică veche a politicii externe a Rusiei. Are rolul de a încurca prognozele și de a forța liderii occidentali de a se pregăti pentru o gamă foarte largă de scenarii – ceea ce maximizează avantajul Moscovei de a avea ”prima mutare” și reduce efectele slăbiciunii structurale a statului rus.
- Menținerea unei ambiguități pentru publicul intern
Același tip de ambiguitate este necesară și acasă. Sunt multe tabere în elita Rusiei, fiecare cu propria viziune despre viitorul post-război. Putin a evitat să le spună oamenilor cum va arăta viitorul. Războiul i-a frustrat pe oligarhi, iar elitele din aparatul de securitate au potențialul de a destabiliza piramida de putere. Ambiguitatea lasă elitele Rusiei într-o stare de așteptare, dar trebuie alimentată cu semnale privind existența unei multitudini de traiectorii posibile. Ieșind cu un mesaj mai pacifist, Simonian le dă speranță celor care sunt mai puțin agresivi.
Ambiguitatea este soluția-minune și pentru publicul din Rusia. Propaganda oficială nu este o linie inflexibilă, ci le oferă oamenilor un meniu mai larg, din care își pot construi singuri opțiunea preferată de salată ”Z”. Este important pentru propaganda din Rusia să lase spațiu de exprimare și pentru cei care susțin războiul la modul pasiv sau scrâșnind din dinți.
- Observarea reacției imediate a opiniei publice din Rusia
Cercetarea opiniei publice este un obiectiv strategic, iar Kremlinul nu are acces la date de calitate, pentru că oamenii nu se exprimă sincer sub un regim represiv. Putin și oamenii din jurul lui nu știu exact ce gândesc rușii. De aceea, multe mesaje din mass-media, în special atunci când apar idei și concepte noi, au rolul de a provoca un răspuns din partea audienței și de a oferi Kremlinului un instrument de a cerceta relația cauză-efect în opinia publică. Când vedem o teorie sau un concept care devin dominante, înseamnă că a trecut testul audienței și a arătat un rezultat pozitiv. Pe acest principiu, când vedem apariția bruscă a unei teorii, putem presupune că este parte a procesului de testare. Argumentul Margaritei Simonian că este timpul pentru negocieri ar putea căpăta consistență doar după ce se va dovedi util pentru mașinăria de propagandă și pentru Kremlin.
Într-o analiză separată, Tatiana Stanovaya, expertă din Rusia și fondatoare a centrului de analiză R. Politik, afirmă că propunerea Margaritei Simonian este generată de nevoia acută a Kremlinului de a îngheța situația prin orice mijloace, pentru că a înțeles pericolul contra-ofensivei Ucrainei.
”Este o încercare de a se juca de-a porumbelul păcii, când inamicul se pregătește de atac. Rusia nu este gata pentru un atac total al Ucrainei. Înghețarea pozițiilor ar fi foarte convenabilă, pentru că i-ar da lui Putin timpul de care are nevoie în Ucraina, iar Occidentul și-ar pierde avântul militar și unitatea. Ideea unui referendum în acest caz este nerelevantă și toată lumea înțelege asta, inclusiv Simonian: dacă ar avea loc un vot, va fi exact ca anul trecut. Deci, această propunere nu poate fi înaintată Occidentului, evident nici Ucrainei. Declarația lui Simonian este o încercare de a spune că nu are rost să continuăm războiul, să rămână totul ca acum și mai vedem. Dar este clar că mai vedem ar putea însemna până la final și o nouă ofensivă a armatei ruse, deși asta nu e o opțiune pentru viitorul apropiat”, se arată în analiza citată.
Vlad Bârleanu