Procurorii militari spun că au vrut să găsească vinovați pentru peste 700 de persoane care au murit în decembrie 1989 și pentru alte 1.800 care au fost rănite.
Cercetările au fost îngreunate pentru multe victime nu au putut prezenta acte medicale care să ateste că au fost rănite la Revoluție, unii provocându-și singuri răni, fie pentru că nu au știut să folosească armamentul din dotare, fie pentru că au fost induse în eroare. Multe dintre violențele comise după fuga lui Nicolae Ceaușescu au apărut dintr-o stare de haos, de panică generală, spun procurorii.
Anchetatorii spun că au avut mai mulți suspecți de comiterea genocidului din 1989, sau acuzați de propagandă de război sau tratamente neomenoase, dar aceste infracțiuni nu mai există în Noul Cod Penal. Pentru cei care au fost acuzați de alte fapte penale – omor, tentativă de omor, ucidere din culpă, lipsire de libertate, iarăși nu se mai poate face nimic, pentru că aceste fapte s-au prescris, iar vinovații nu mai pot fi trași la răspundere.
Faptele comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989 au făcut, iniţial, obiectul a 4.544 de dosare penale, la parchetele militare din București, Iași, Timișoara, Cluj. 2172 dintre ele au fost reunite, iar în alte 32 de dosare s-a dispus declinarea competenţei în favoarea parchetelor civile.
În 112 dosare, Secţia Parchetelor Militare (Direcţia Procuraturilor Militare) şi celelalte parchete militare au dispus trimiterea în judecată a 275 de inculpaţi (a se vedea fila 6 din Ordonanţă), din care:
– 25 de generali (10 din cadrul MApN şi 15 din cadrul MI)
– 114 ofiţeri ( 32 din cadrul MApN şi 82 din cadrul MI)
– 13 subofiţeri (8 din cadrul MApN şi 5 din cadrul MI)
– 36 militari în termen
– 87 civili.
În celelalte dosare, constatându-se existenţa unor cauze care au împiedicat punerea în mişcare a acţiunii penale au fost dispuse soluţii de netrimitere în judecată, reţinându-se, în cele mai multe situaţii, cazul prevăzut de art. 10 lit. e C.pr.pen anterior cu referire la eroarea de fapt, dar şi cazul prevăzut la art. 10 lit. g C.pr.pen anterior referitor la intervenţia amnistiei, prescripţiei ori a decesului făptuitorului.
comunicat Parchetul Militar
Anchetatorii au desprins Revoluția din decembrie 1989 în două perioade – cea cuprinsă între 16.12.1989-22.12.1989, până la plecarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu din clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, caracterizată de acţiuni violente de reprimare a manifestaţiilor din Timişoara, Cluj şi Bucureşti, respectiv de măsuri de împiedicare a extinderii acţiunilor de protest în celelalte localităţi ale ţării.
S-a constatat însă că persoanele cu funcţii de conducere şi execuţie, politice şi militare, de la nivel central şi local, implicate, în perioada 16-22.12.1989, în organizarea, conducerea, coordonarea şi punerea în executare a măsurilor de reprimare a manifestanţilor au fost judecate şi condamnate definitiv, existând în cauză autoritate de lucru judecat.
A doua perioadă, care privește săptămâna scursă între 22.12.1989 şi sfârşitul anului 1989, aceasta a fost caracterizată prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos.
În acest context, pe fondul lipsei de cooperare şi coordonare, iniţiativele unor militari şi civili de a pătrunde în anumite imobile ori de a verifica acoperişurile unor clădiri, fără încunoştinţarea celorlalte forţe aflate în zonă, au creat derută şi reprezentări greşite, cu consecinţa deschiderii focului concentrat şi producerii a numeroase victime. De asemenea, starea de oboseală şi stres acumulată a afectat aprecierea lucidă şi obiectivă a realităţii înconjurătoare, existând situaţii în care dispozitive militare, mixte, ori civile au deschis, cu uşurinţă, focul asupra unor imobile, inclusiv asupra unor autoturisme aflate în deplasare care nu au oprit la filtrele organizate, în condiţiile existenţei doar a unor bănuieli neverificate că s-ar fi efectuat focuri de armă din direcţia imobilelor sau autoturismelor respective. Pe fondul aceleaşi stări de oboseală şi stres, au existat şi situaţii în care s-au executat focuri de armă între militari din incinta aceleiaşi unităţi sau între unităţi militare.
Dosarul Revoluției s-a referit 709 persoane decedate, 1855 persoane rănite prin împuşcare, 343 persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume, respectiv 924 persoane reţinute.
De aproape trei ani, dosarul Revoluției era sub monitorizarea Curții Europene a Drepturilor Omului, care a dat mai multe condamnări împotriva statului român în urma plângerii rudelor unor victime sau a plângerii unor oameni care au fost răniți la Revoluție. În 2013, Parchetul General s-a angajat față de CEDO și a prezentat un calendar estimativ al pașilor ce urmau să fie făcuți.