Fostul ministru al tineretului și sportului, Monica Iacob Ridzi, a comentat pe blogul personal decizia lui Klaus Iohannis de a-I respinge cererea de grațiere pentru pedeapsa de cinci ani de închisoare la care a fost condamnată definitiv.
În postarea sa, Monica Iacob Ridzi spune despre Klaus Iohannis că este un om fără copii, cu o piatră în loc de inimă.
Fostul ministru scrie, în comentariul său, că a trăit cu speranţa că în România mai există o urmă de omenie, dar că aceasta a murit în urmă cu 2 zile, când a aflat, de la televizor, că cererea de graţiere făcută în urmă cu 7 luni a fost respinsă de către preşedintele Klaus Iohannis.
Monica Iacob Ridzi adaugă că graţierea sa individuală nu ar fi însemnat că preşedintele o considera nevinovată, ci că doar „ar fi dat dovadă de omenie, de înţelegere faţă de situaţia dramatică” în care se află, şi ea şi copiii săi şi, totodată, nu ar fi însemnat nici ştergerea cazierului, nici a pedepselor complementare, nici a prejudiciului (acoperit prin sechestrul asigurator pus pe bunurile pe care le deţine împreună cu familia).
Ea mai spune că nici preşedintele, şi nici consilierii săi nu cunosc situaţia din penitenciarele din România, Ridzi adăugând că, dacă ar vedea în ce condiţii sunt „reeducaţi” deţinuţii, chinul, umilinţa, bolile, durerea, suferinţa, mizeria…, poate s-ar gândi de două ori atunci când iau decizii care afectează viaţa unor oameni şi viaţa copiilor lor.
Astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Nicolae. Copiii se bucură de cadourile primite şi împărtăşesc bucuria lor cu părinţii. Nu toţi, din păcate. Copiii mei sunt trişti. Cum sunt, de altfel, de 10 luni de când nu mai sunt lângă ei. Sunt prea mici să înţeleagă de ce mama lor nu mai vine acasă, iar această situaţie îi afectează profund. Fetiţa de-abia a împlinit 2 ani, iar băieţelul are 5 ani. De când a început să vorbească, fetiţa îmi spune mereu: “Mami, te rog, vino acasă, vino la mine! De ce nu vii?”, iar băieţelul, care ştie că sunt la spital, deşi nu înţelege de ce sunt poliţişti care mă păzesc, mă întreabă săptămânal, când vine în vizită la mine, dacă mă fac bine până la Crăciun…Ochii mi se umezesc de fiecare dată şi „un nod în gât“ mă împiedică uneori să îi răspund. Întotdeauna am fost acasă de Crăciun…I-am spus odată că depinde de domnul doctor, dacă mă vindec mai repede sau nu şi Andrei mi-a răspuns, cu naivitate, că vrea să îl roage şi el pe domnul doctor să facă ceva, să mă fac bine mai repede ca să pot merge acasă la ei…Ce este în sufletul meu numai Dumnezeu ştie…
Vestea m-a lovit ca un trăsnet. Am fost din nou naivă să cred că mai există omenie, că singurul „doctor” care mă putea „trata” pentru a putea ajunge mai repede lângă îngeraşii mei va renunţa la haina de gheaţă. Am fost naivă să cred că un om care nu are copii nu are o piatră în loc de inimă. Nu i-am crezut pe cei care mi-au spus că un om care nu are copii nu înţelege drama din sufletul unei mame, din sufletul unor părinţi disperaţi, drama din sufletul unor copii foarte mici şi nevinovaţi. Am fost naivă să cred că graţierea va fi analizată cu atenţie şi aspectele umanitare vor conta în luarea unei decizii favorabile.
Nu am contestat prejudiciul, deşi este cel stabilit de procuror, în totală contradicţie cu expertiza contabilă dispusă de către instanţă, din care a reieşit că nu există prejudiciu în cauză. Graţierea mea individuală nu ar fi însemnat nicio abatere de la declaraţia din timpul campaniei electorale, când domnul Preşedinte a afirmat că nu va graţia politicieni acuzaţi de fapte de corupţie, pentru că eu nu am fost niciodată acuzată şi nici condamnată pentru fapte de corupţie. Infracţiunea de abuz în serviciu ce a fost reţinută în cazul meu este o infracţiune de serviciu, nu de corupţie. Graţierea mea individuală ar fi însemnat DOAR iertarea de executarea restului de pedeapsă în regim de detenţie. Aş fi rămas cu toate celelalte pedepse complementare şi obligaţii (mi-au fost stabilite interdicţii pentru o perioadă de 8 ani!).
O graţiere ar fi însemnat un gest de omenie, un gest de supremă conştiinţă al Preşedintelui României, un gest în care, în naivitatea mea, am crezut. Un gest care l-ar fi făcut mai uman pe domnul Preşedinte, mai înţelegător cu suferinţa copiilor, în primul rând om. L-am rugat pe Preşedinte să cântărească cu atenţie, pentru ca viaţa mea şi a copiilor mei sunt în mâinile domniei sale. Am constatat, cu durere, că vieţile noastre nu contează deloc
Monica Iacob Ridzi
Preşedintele Klaus Iohannis a respins, joi, cererile de graţiere formulate de fostul ministru Monica Iacob-Ridzi şi de medicul Gheorghe Mencinicopschi, fost director al ICA, au declarat, pentru MEDIAFAX, surse oficiale.
Valeriu Motoc