Material prezentat de Fundația România Autentic
De mai multă vreme, Regina Maria trăia retrasă la Balcic, pe malul Mării Negre. Rar mai apărea la diferite ceremonii. Relaţiile dintre mamă şi fiu nu erau dintre cele mai cordiale. Cu greu Carol o mai chema la evenimente deoarece cu șarmul ei capta toată atenția. Atitudinea regelui a afectat-o mult, mai ales că el dăduse dispoziție ca nimeni să nu i se adreseze direct, ci prin Casa Regală. În 1938 Maria s-a îmbolnăvit, scrie istorie-pe-scurt.ro.
Regina suferea de anemie, avea amețeli, vărsa sânge, era deseori imobilizată la pat din cauza stării generale proaste. Culoarea feței se schimbase și părul albise complet. Trebuia să țină o dietă severă, dar hemoragia gastrică se repeta foarte des.
La sfatul medicilor a plecat la 17 februarie 1938 în Italia, la Merano. După repetate analize, medicii i-au recomandat să se interneze la o clinică din Germania. Regele nu a aprobat deplasarea cu avionul, socotind-o prea costisitoare, astfel că a trebuit să ia trenul. Din aprilie 1938 s-a aflat la sanatoriul doctorului Lachmann de lângă Dresda. Tratamentul s-a dovedit inutil deoarece regina suferea de cancer la ficat, varice esofagiene, toate în stadiu final.
La 27 iunie, deşi medicii o considerau inaptă pentru efortul unei călătorii lungi şi obositoare, a luat hotărârea irevocabilă a revenirii în ţară spre a-şi găsi liniştea la reşedinţa sa din Sinaia. I-a scris regelui, spunând că nu vrea să moară printre străini. S-a întors tot cu trenul, iar zdruncinăturile i-au provocat din nou crize cu pierderi masive de sânge. A ajuns la Sinaia pe 17 iulie. În gara Sinaia, o asteaptau regele Carol, însoţit de fiul lui, nepotul Mariei, Mihai. A fost dusă la Pelişor, unde îi plăcea să stea şi unde îşi trăise viaţa alături de Ferdinand. Chiar în noaptea de după sosire, a avut o nouă hemoragie.
A doua zi, 18 iulie, regina Maria a apucat să o mai vadă pe Elisabeta. A fost împărtăşită de patriarh. Au mai fost de faţă ministrul de interne şi cel de justiţie, chemaţi de la Bucureşti. La 17,38 regina se stinge. Trăise 62 de ani intenși, plini de realizări în slujba României Mari. A iubit fanatic țara unde nu se născuse, dar pe care a binecuvântat-o prin toată puterea ei. Își îndeplinise cu prisosință rolul de primă doamnă. Cu ea s-a încheiat cea mai frumoasă epocă din istoria României.
Olimpia Diaconiuc