Sfânta Sărbătoare a Nașterii Mântuitorului a fost celebrată de-a lungul timpului la 4 date calendaristice diferite. Dacă pentru cei mai mulți credincioși, Crăciunul se serbează pe 25 decembrie, există destui oameni care abia după această dată se pregătesc să cinstească evenimentul conform datinilor și obiceiurilor strămoșești.
La începutul creștinătății, Crăciunul se ținea pe data de 6 ianuarie, odată cu Botezul Domnului, așa cum era stabilit în calendarul Iulian, impus de Împăratul Iuliu Cezar în anul 46 Î.H.. Data a fost modificată de Papa Grigore al 13– lea, din rațiuni de corecție astronomică pentru 25 Decembrie, atunci când se sărbătorește Crăciunul „pe stil nou” după calendarul Gregorian. Creștinii armeni independenți de Roma și de Bizanț au continuat să sărbătorească Nașterea Mântuitorului pe 6 ianuarie.
Începând cu secolele 19 – 20, când s-a adoptat calendarul Gregorian la ortodocși, unele țări au respectat acest calendar doar în viața civilă, nu și în biserică. Astfel a apărut o diferență de 13 zile între sărbătoarea „pe stil nou” și cea „pe stil vechi”.
Sârbii, rușii, o parte dintre ucrainieni, mânăstirile de la Muntele Athos, Patriarhia Greacă de la Ierusalim și românii basarabeni, aflați sub influență slavă, țin Crăciunul pe 7 ianuarie. Există și astăzi o biserică armeană „pe stil vechi”, nu prea numeroasă, dar prezentă în special la Ierusalim, care sărbătorește Crăciunul pe 19 ianuarie.
R.M.