Zilele acestea se dă o luptă acerbă pentru desemnarea candidatului european. Aparent, întregul joc se reduce la o bătălie politică internă, în care liderii Opoziției critică propunerile înaintate de Guvern pentru această funcție. În realitate, însă, bătălia este una care transcede mizele politice interne. Iar liderii partidelor de Opoziție nu sunt decât parte a unui joc mai larg, de respirație europeană, în care se confruntă ambițiile politice ale unor lideri UE, cum ar fi președintele Franței, Emmanuel Macron.
Ținta acestor ambiții sunt instituțiile europene. Iar logica este simplă: cine controlează mai multe instituții europene, are mai multe pârghii de putere la nivelul UE, respectiv are capacitatea de a influența anumite decizii.
O analiză a celor care au atacat propunerile României pentru funcția de comisar european arată că unul din vectorii cei mai vocali este președintele PLUS, Dacian Cioloș, devenit recent și liderul celui de-al treilea grup din Parlamentul European – Renew Europe. Aparent, un motiv de mândrie pentru România. În realitate, această funcție i-a fost acordată lui Dacian Cioloș de liderul informal al Renew Europe, Emmanuel Macron, cu un scop foarte precis, spun surse din Parlamentul European: acela de a compromite candidaturile României pentru funcția de comisar și de a le promova pe cele favorabile politicienilor francezi.
Este sugestiv faptul că, după întâlnirea Vioricai Dăncilă cu Ursula von der Lyen (în care Dăncilă a prezentat interesul pentru trei funcții de comisar – Energie, Transporturi și Mediu), Dacian Cioloș a proiectat un atac imediat la adresa Guvernului Dăncilă, acuzând propunerile făcute.
Care ar fi miza acestor atacuri? Răspunsul reiese dintr-o scurtă analiză a culorii politică a comisarilor propuși de fiecare stat. Astfel:
- în 9 state UE comisarii au fost propuși de partide asociate grupul PPE,
- în alte 9 – de partidele din grupul Socialiștilor și Democraților (inclusiv în România)
- grupul Renew Europe este reprezentat în alte 5 state,
- iar restul de 4 state sunt reprezentate de câte un grup politic mai mic.
Privită din această perspectivă, miza atacurilor susținute de Dacian Cioloș la adresa propunerilor de comisari este una cât se poate de clară – încercarea de a-i impune României un comisar care să-i fie favorabil lui Emmanuel Macron.
În cazul în care Dacian Ciolos va reuși să impună ambasadorul României la UE, pe Luminița Odobescu, în funcția de comisar european din partea României, grupul social-democrat (din care face parte și PSD) ar pierde o funcție de comisar în folosul grupului Renew Europe, care s-ar alege cu 6 funcții de comisar.
De altfel, Dacian Cioloș nu este la prima sa ispravă în favoarea centrelor franceze de putere. În 2009 a fost numit în funcția de comisar pentru Agricultură (domeniu cu cel mai mare buget de la nivelul UE) la insistențele decidenților francezi.
Presa vremii, inclusiv cea europeană, arăta atunci că, prin această mișcare Franța s-a ales, de fapt, cu controlul a două funcții de comisar – cea deținută de Dacian Cioloș, și cea rezervată comisarului său propriu (Michel Barnier).
În 2019, avem o reeditare a aceluiași scenariu, cu același protagonist principal – Dacian Cioloș.
În fața acestui joc agresiv al lui Emmanuel Macron, președintele Iohannis a ales să tacă. Mai mult, prin mesajele critice la adresa PSD și a propunerilor de comisari, Klaus Iohannis alege să facă jocul lui Dacian Cioloș și al stăpânilor săi. O mișcare care nu îi va securiza poziția de candidat la președinție.
Este, însă, posibil ca această poziție a lui Klaus Iohannis să aibă și o altă explicație. Și anume de a răspunde interesului grupului popularilor-europeni (din care face parte PNL) și de a slăbi grupul Socialiștilor și Democraților (din care face parte PSD).
În ambele cazuri, lucrurile sunt extrem de grave, pentru că, blocând propunerile de comisar european înaintate de PSD, România devine mai vulnerabilă în negocierea unui portofoliu care să corespundă rolului și statutului țării noastre la nivelul UE.
Andrei Tudor