Delia Budeanu este jurnalistă și prezentatoare română de televiziune, cunoscută pentru jurnalele realizate la Televiziunea Naţională înainte de revoluţia din 1989. A ajuns în televiziune din întâmplare – pe când lucra la Radio, în 1970, cineva i-a spus că se caută prezentatoare TV.
Născută în Bucureşti, a urmat cursurile Facultăţii de Litere, a colaborat un an la Radio, după care a câştigat concursul pentru ocuparea postului de prezentatoare şi a debutat pe programul doi cu prezentări de concerte simfonice. A început cu Brahms şi a prezentat ani la rând marile filme ale telecinematecii.
A fost sancţionată pentru ca îndrăznise să adopte o tunsoare ieşită din normele impuse. A rămas prezentatoare în televiziune până în 1997, când, în urma decesului soţului sau, jurnalistul Radu Budeanu, cunoscut pentru articole excepţionale în revista „Lumea“ şi pentru analizele de politică externă, a hotărât să se retragă pentru o perioadă de doliu.
La aproape patruzeci de ani după debutul în TVR, doamna Budeanu a scris o carte autobiografică, în care a adunat amintirile deceniilor cenzurate din timpul regimului comunist. Povestea ei este o mărturie importantă despre trecut, scrisă într-un efort de readucere în prezent a unor lucruri teribile, a „anilor otrăviţi” de dinaintea schimbării, a speranţei şi a „mecanismelor urii” puse în mişcare după revoluţie, într-un proces dureros de exorcizare, efort de care i-a fost teamă, dar pe care a simţit că trebuie să-l facă înainte de a-şi relua, după zece ani de absenţă, munca în televiziune.
„Pe măsură ce anii trec, îmi iubesc tot mai mult ţara şi trecutul ei sfâşietor.”
Roxana Mera