Se împlinește un an de când o lege intrată în vigoare în ciuda opoziției guvernului de atunci și a Președinției (aici cererea de reexaminare a președintelui Klaus Iohannis – n.r.) obligă statul român la plata a câte 10.000 de lei lunar către mii de medici veterinari din toată țara.
În schimbul acestei sume, care se traduce în zeci de milioane de euro anual, și căreia i se adaugă alte milioane de euro plătite de la buget pentru vaccinarea sau deparazitarea animalelor din gospodăriile românilor, veterinarii ar trebui să combată epidemiile precum cea de pestă porcină africană sau gripă aviară.
În plus, aceeași lege le conferă o protecție sporită medicilor veterinari care nu-și fac treaba și le permite autorităților, în cazul unor eventuale controale, doar sancțiuni care constau în tăieri procentuale din sumele încasate de la buget. Despre rezilierea contractelor de concesiune sau de prestări servicii încheiate cu direcțiile sanitar-veterinare pe o perioadă de cel puțin 4 ani nici nu se pune problema în textul legii.
Bilanț “sumbru” la capitolul “combaterea bolilor”
Ce a reușit România să obțină într-un an din aplicarea Legii 236 / 2019 (pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative)? Nu putem vorbi despre eficiență și motivare în cazul veterinarilor.
România continuă să fie singura țară europeană care raportează focare de pestă porcină africană (PPA). Mai mult, pierde și fondurile europene alocate pentru despăgubirea proprietarilor obligați să-și sacrifice animalele. Motivul: pierderile au fost supraevaluate chiar și cu 60%, după cum arată un raport al Comisiei Europene, dat publicității la finele săptămânii trecute.
Tot la finele săptămânii trecute, autoritățile sanitar-veterinare au fost nevoite să suspende, pentru 30 de zile, comercializarea puilor de o zi, după ce, doar în județul Mureș, au fost descoperite cel puțin 4 focare de gripă aviară.
„Din informaţiile preliminare ale anchetei epidemiologice rezultă că aceste noi focare au apărut din cauza comerţului cu păsări realizat prin intermediari şi magazine de vânzare a păsărilor vii. De asemenea, s-a constatat că intermediarul care a distribuit păsările în exploataţia comercială din judeţul Mureş, unde a fost confirmat primul focar, a mai distribuit păsări (cu status de sănătate incert) în mai multe judeţe, ceea ce reprezintă un mare risc de difuzare a bolii şi apariţia de noi focare. În această situaţie, nedorită, se vor extinde restricţiile, care vor genera blocaje comerciale şi pagube economice, cu afectarea gravă a peste 1.500 de exploataţii comerciale, care deţin 80% din efectivul de păsări al României. Aceasta este motivaţia, pe deplin justificată, pentru care această activitate de comercializare a puilor de o zi, prin intermediul mijlocitorilor de afaceri, precum şi a oricăror altor activităţi de intermediere, este suspendată pentru o perioadă de 30 de zile, ca urmare a măsurilor dispuse prin Decizia CNCB. Anchetele epidemiologice sunt în desfăşurare„, se arăta într-un comunicat al ANSVSA, transmis pe 13 mai.
Unde au fost în tot acest timp medicii veterinari, responsabili de sănătatea animalelor și de combaterea epidemiilor?
Chiar la începutul săptămânii trecute, luni, pe 10 mai, Colegiul Medicilor Veterinari reclama, într-o scrisoare transmisă premierului, că medicii veterinari din mediul rural nu și-au primit banii de la buget pentru anul acesta și că o parte dintre contractele cu direcțiile sanitar – veterinare nu au fost actualizate.
Cum se justifică, însă, acordarea sumelor uriașe și reînnnoirea unor contracte în aceste condiții?
Sursa Zilei a cerut Autorității Naționale Sanitar – Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) datele statistice legate de medicii veterinari care au încheiate contracte de concesiune sau prestări servicii, aflați în plată, sumele pe care aceștia le-au încasat timp de un an și pe care urmează să le încaseze, dar și un punct de vedere legat de noile norme europene și consecințele asupra legislației românești. Vom publica toate aceste date, în momentul în care le vom primi, pentru un tablou complet asupra realității sumbre din România privind respectarea bunăstării și sănătății animalelor, dar și a intereselor fermierilor români, fie că vorbim despre ferme mari, fie că vorbim despre zootehnie sau avicultură de subzistență.
Regulamentele europene bat legislația românească
La toate acestea se adaugă faptul că, la nivelul Uniunii Europene, se aplică, începând din 21 aprilie anul acesta, Regulamentul UE 2016/429 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) și Regulamentul delegat UE 2020/689. Potrivit acestora, responsabilitatea sănătății animalelor intră în sarcina proprietarilor de animale (fie ei operatori / fermieri sau persoane fizice). Deși trebuie să primeze, normele europene contrazic legislația românească în vigoare care obligă autoritățile sanitar – veterinare să încheie pentru asta contracte cu medicii veterinari de liberă practică.
Concluzia: România trebuie să modifice urgent legislația privind sănătatea animalelor. Iar motivele sunt multiple:
- Încalcă normele europene. Actuala legislație (Legea 236 / 2019, completată de OUG 117 / 2020 și de Legea 291 / 2020) lasă bunăstarea și sănătatea animalelor în sarcina medicilor veterinari contractanți și a autorităților sanitar-veterinare, și nu în cea a proprietarilor, așa cum prevăd normele europene.
- Împovărează inutil bugetul de stat, atâta vreme cât epidemiile continuă să afecteze grav sectorul zootehnic și pe cel avicol. Un calcul simplu arată că, în cazul în care ar plăti aproximativ 3.000 de medici veterinari lunar (dacă ne raportăm la numărul comunelor din România), statul ar cheltui din buget într-un an peste 20 de milioane de euro doar pentru indemnizațiile lunare.
- Este ineficientă. Actuala legislație nu ajută la combaterea epidemiilor. Dimpotrivă. România se confruntă în continuare cu PPA și gripă aviară.
Și lista ar putea continua. Cert este faptul că, în timp ce sectorul zootehnic și cel avicol sunt tot mai afectate de boli și nereguli, statul român se vede neputincios în fața aplicării unei legi care a reușit doar să transforme medicii veterinari într-o castă de angajați speciali cu indemnizație de 10.000 de lei pe lună de la stat.
Raluca Dan