Judecătoarea Gabriela Baltag, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), le-a transmis românilor, miercuri, de Ziua Unirii, o scrisoare, cu un mesaj impresionant. Scrisoarea – în care magistratul face referire inclusiv la „dezinformările” legate de modificarea Legilor justiției, care au stârnit un val de nemulțumiri nefondate – a fost publicată de revista „Q Magazine”.
Redăm în continuarea scrisoarea judecătoarei Gabriela Baltag:
„Românie iubită,
Sunt aproape cinci decenii de când trăiesc cu emoție, în fiecare an, ziua unirii Principatelor. Istoria s-a scris pentru totdeauna în inima copilului de altădată, a rămas acolo cu speranța că, într-o zi, pentru fiecare român, Unirea Mică va dovedi poate că a fost temelia istoriei, consolidată mai târziu, la începutul secolului XX.
Nimic din toate câte au fost nu mai sunt întocmai. Românii au uitat pașii horei care le strângea mâinile cândva; Moș Ion Roată nu mai umblă prin târguri, fiindcă niciun domnitor nu mai coboară, nici măcar nedeghizat, să surprindă cu adevărat realitatea.
Despre timpurile noastre, dar mai ales despre valorile acestui neam, vorbesc de multe ori persoanele care nu-l cunosc, dar mai ales care nu-i înțeleg pe deplin spiritul, așa cum despre justiție strigă, cu o aparentă îngrijorare, mulți dintre aceia care nu vor să accepte normalitatea, într-un stat de drept, adevărat.
Care să fie oare mobilul dezinformărilor care nu mai contenesc, în ultimul timp, în ceea ce privește așteptata reformă a legilor justiției? Ascult, în fiecare zi, cu o nedisimulată uimire, ,,teoriile” și ,,argumentele” care vin să ne zugrăvească ,,răul” ce se va pogorî peste acest popor fiindcă îndrăznește să spere că nu va mai avea niciodată judecători, ,,parteneri de nădejde” ai cuiva, judecători despre care să nu mai poată mărturisi nimeni, nici chiar cel mai important om în stat, că ar fi ,,ai săi”, că în orice sală de judecată egalitatea de șanse între acuzare și apărare va deveni sfântă, precum Biblia, că, într-un viitor nu prea îndepărtat, vor exista toate garanțiile ca independența justiției, la nivel reprezentativ, să fie asigurată numai de aceia care beneficiază pe deplin de prerogativele de independență.
Cine este în zilele acestea la capătul lucrurilor pline de neadevăr, rostite fără nicio rezervă, care împânzesc majoritatea canalelor de comunicare, încercând să îngenuncheze o societate încă visătoare, care îndrăznește să mai creadă că poate să stea la masă cu Marile Puteri, așa cum se întâmpla altădată, în vremurile pentru care termenul ,,democrație” nu era deloc consacrat!?
De dragul istoriei, ce poartă pe umerii ei sufletul poporului român, puternic încercat de veacuri și mai grele, unul dintre judecătorii acestei țări, asemeni majorității celorlalți, la ceas aniversar, îndrăznește să mai spere în viitor. Pentru sacrificiul celor care nu mai sunt printre noi, dar mai ales pentru identitatea și onoarea ce trebuie să ne caracterizeze, în timpurile de față și în cele care vor urma, nădăjduiesc că lecțiile pentru care am pătimit nu au fost în zadar, iar jertfele înaintașilor au avut un rost”.
Judecător Gabriela Baltag