Când a apărut săptămâna trecută știrea că un bărbat care locuia în Hong Kong fusese din nou infectat cu coronavirusul Sars-CoV-2, la câteva luni după ce și-a revenit dintr-o criză anterioară de COVID-19, imunologul Akiko Iwasaki a avut o reacție neobișnuită. „Am fost într-adevăr cam fericită”, spune ea. „Este un exemplu frumos de manual despre cum ar trebui să funcționeze răspunsul imun.”, scrie celebra revistă științifică Nature, încercând să pună ordine în incertitudinile de privesc evoluția pandemiei de COVID-19.
Pentru Iwasaki, care a studiat răspunsurile imune la virusul SARS-CoV-2 la Universitatea Yale din New Haven, Connecticut, cazul a fost încurajator, deoarece a doua infecție nu a provocat simptome. Aceasta, spune ea, a sugerat că sistemul imunitar al bărbatului ar fi putut să-și amintească de întâlnirea anterioară cu virusul și să fi intrat în acțiune, apărând corpul de infecția repetată înainte ca aceasta să poată dăuna mult.
Dar la mai puțin de o săptămână mai târziu, starea ei de spirit s-a schimbat. Lucrătorii din domeniul sănătății publice din Nevada au raportat o altă reinfectare – de data aceasta cu simptome mai severe decât la primul val. A fost posibil ca sistemul imunitar să nu protejeze împotriva virusului, ci și să înrăutățească lucrurile? „Cazul Nevada nu m-a bucurat”, spune Iwasaki.
Anecdotele contradictorii sunt frecvente în lumea pandemiei COVID-19 și Iwasaki știe că nu poate trage concluzii ferme despre răspunsurile imune pe termen lung la SARS-CoV-2 din doar câteva cazuri. Dar în următoarele săptămâni și luni, Iwasaki și alții se așteaptă să vadă mai multe rapoarte de reinfecție și, în timp, ar putea apărea o imagine a faptului dacă lumea se poate baza pe sistemul imunitar pentru a pune capăt pandemiei.
Nature arată că cele mai noi descoperiri exclud posibilitatea ca o a doua infecție să fie doar o continuare a primului contact cu virusul.
Pentru a stabili că cele două infecții ale fiecărei persoane au fost evenimente separate, echipele din Hong Kong și Nevada au secvențiat fiecare 1,2 genomii virali din prima și a doua infecție. Ambele laboratoare au găsit suficiente diferențe pentru a se convinge că au funcționat variante diferite ale virusului.
Dar, cu doar două exemple, este încă neclar cât de des apar reinfectările. Și cu 26 de milioane de infecții cunoscute de coronavirus în întreaga lume până acum, câteva reinfecții s-ar putea să nu fie motive de îngrijorare – încă, spune virologul Thomas Geisbert de la Universitatea din Texas Filiala Medicală din Galveston. Avem nevoie de mai multe informații despre cât de răspândită este aceasta, spune el.
Aceste informații ar putea fi la orizont: calendarul și resursele converg pentru a face posibilă identificarea mai multor cazuri de reinfecție. A trecut destul timp de la valurile inițiale de infecție în multe țări. Unele regiuni se confruntă cu focare proaspete, oferind posibilitatea oamenilor de a fi re-expuși la virus. Testarea a devenit, de asemenea, mai rapidă și mai disponibilă. A doua infecție a bărbatului din Hong Kong, de exemplu, a avut loc după ce a călătorit în Spania și a fost examinat pentru SARS-CoV-2 la aeroport la întoarcerea în Hong Kong.
De asemenea, oamenii de știință din laboratoarele de sănătate publică încep să se dezmeticească, spune Mark Pandori, directorul Laboratorului de Stat de Sănătate Publică din Nevada din Reno și cercetător în studiul din Nevada. În timpul primului val de pandemie, a fost greu de imaginat urmărirea reinfecțiilor atunci când laboratoarele de testare au fost copleșite. De atunci, Pandori spune că laboratorul său a avut timp să respire – și să înființeze facilități de secvențiere care pot secvența rapid un număr mare de genomi virali din testele pozitive SARS-CoV-2.
Toți acești factori vor facilita găsirea și verificarea reinfecțiilor în viitorul apropiat, spune microbiologul clinic Kelvin To de la Universitatea din Hong Kong.
Reinfectiile sunt mai mult sau mai puțin severe decât primele?
Spre deosebire de Iwasaki, virologul Jonathan Stoye de la Institutul Francis Crick din Londra nu s-a liniștit din lipsa simptomelor de la a doua infecție a bărbatului din Hong Kong. Este greu să tragi concluzii dintr-un singur caz, spune el. „Nu sunt sigur că asta înseamnă cu adevărat ceva”.
Stoye observă că severitatea COVID-19 variază enorm de la persoană la persoană și poate varia de la infecție la infecție la aceeași persoană. Variabile precum doza inițială de virus, diferențele posibile între variantele SARS-CoV-2 și modificările stării generale de sănătate a unei persoane ar putea afecta gravitatea unei reinfectări. „Există aproape la fel de multe necunoscute despre reinfecție ca înainte de acest caz”, spune el.
Este crucial să se stabilească dacă „memoria imunologică” afectează simptomele în timpul unei a doua infecții, în special pentru dezvoltarea vaccinului. Dacă simptomele sunt, în general, reduse a doua oară, ca la bărbatul din Hong Kong, asta sugerează că sistemul imunitar răspunde așa cum ar trebui.
Dar dacă simptomele sunt în mod constant mai grave în timpul celui de-al doilea atac de COVID-19, cum s-a întâmplat la persoana din Nevada, sistemul imunitar ar putea înrăutăți lucrurile, spune imunologa Gabrielle Belz de la Universitatea din Queensland și Institutul Walter și Eliza Hall din Cercetări medicale în Victoria, Australia. De exemplu, unele cazuri de COVID-19 sever sunt agravate de supra-răspunsurile imune care afectează țesutul sănătos. Persoanele care au experimentat acest lucru în timpul unei prime infecții ar putea avea celule imune pregătite să răspundă într-un mod disproporționat din nou a doua oară, spune Belz.
O altă posibilitate este că anticorpii produși ca răspuns la SARS-CoV-2 ajută, mai degrabă decât să lupte, împotriva virusului în timpul unei a doua infecții. Acest fenomen, numit îmbunătățire dependentă de anticorpi, este rar – dar cercetătorii au găsit semne ale acestuia în timp ce încercau să dezvolte vaccinuri împotriva coronavirusurilor asociate, responsabile pentru sindromul respirator acut sever și sindromul respirator din Orientul Mijlociu.
Pe măsură ce cercetătorii acumulează mai multe exemple de reinfecție, ar trebui să poată rezolva aceste posibilități, spune virologul Yong Poovorawan de la Universitatea Chulalongkorn din Bangkok.
Ce implicații au reinfecțiile asupra perspectivelor de vaccinare?
Din punct de vedere istoric, vaccinurile care au fost cel mai ușor de realizat sunt împotriva bolilor în care infecția primară duce la imunitate durabilă, spune Richard Malley, specialist în boli infecțioase pediatrice la Boston Children’s Hospital din Massachusetts. Exemplele includ rujeola și rubeola.
Dar capacitatea de reinfectare nu înseamnă că un vaccin împotriva SARS-CoV-2 nu poate fi eficient, adaugă el. Unele vaccinuri, de exemplu, necesită vaccinuri „de rapel” pentru a menține protecția. „Nu ar trebui să îi sperie pe oameni”, spune Malley. „Nu ar trebui să presupună că nu se va dezvolta un vaccin sau că imunitatea naturală la acest virus nu poate apărea, deoarece ne așteptăm la acest lucru cu viruși”.
Mai multe infromații despre reinfecție ar putea ajuta cercetătorii să dezvolte vaccinuri, spune Poovorawan, învățându-i care sunt răspunsurile imune importante pentru menținerea imunității. De exemplu, cercetătorii ar putea descoperi că oamenii devin vulnerabili la reinfecție după ce anticorpii scad sub un anumit nivel. Ei ar putea apoi să-și proiecteze strategiile de vaccinare pentru a explica acest lucru – poate utilizând o lovitură de rapel pentru a menține acel nivel de anticorpi, spune Poovorawan.
În timp ce oficialii din domeniul sănătății publice se confruntă cu logica amețitoare a vaccinării populației lumii împotriva SARS-CoV-2, o lovitură de rapel nu ar fi o veste binevenită, dar nu ar pune imunitatea pe termen lung împotriva SARS-CoV-2 complet la îndemână , spune Malley.
Totuși, Malley este îngrijorat de posibilitatea ca vaccinurile să reducă simptomele doar în timpul unei a doua infecții, mai degrabă decât să prevină cu totul acea infecție. Acest lucru oferă unele beneficii, dar ar putea transforma în mod eficient persoanele vaccinate în purtători asimptomatici ai SARS-CoV-2, punând în pericol populațiile vulnerabile. Bătrânii, de exemplu, sunt printre cei mai afectați de COVID-19, dar nu tind să răspundă bine la vaccinuri.
Din acest motiv, Malley dorește să vadă date despre cât de mult virus au împrăștiat oamenii atunci când sunt reinfectați cu SARS-CoV-2. „Ar putea servi în continuare ca un rezervor important al unei viitoare răspândiri”, spune el. „Trebuie să înțelegem acest lucru mai bine după infecția naturală și vaccinarea dacă vrem să ieșim din această mizerie.”