- Sorin Roşca Stănescu
Cu câteva luni doar înaintea alegerilor prezidenţiale, România este confruntată cu unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria să recentă. Există indicii cât se poate de întemeiate că, în domeniul înzestrării statului nostru cu mijloace informatice, cu complicitatea unor înalţi oficiali romani, au fost şifonate, în ultimii ani, mari sume de bani. Diversele șpăgi au însumat câteva sute de milioane de euro. În timp ce un alt caz scandalos, afacerea Bechtel, este momentan pus între paranteze, între altele fiindcă, în mod misterios, a dispărut contractul, în domeniul mijloacelor informatice investigaţiile sunt în plină desfăşurare. Şi cred că nu mai pot fi oprite de nimeni. Escrocheriile au multiple caracteristici. Sunt internaţionalizate. Instituţionalizate. Şi transpartinice. În plus, declanşatorul nu s-a aflat în România, ci în Statele Unite şi Austria. Cele mai concludente probe le-au sosit procurorilor DNA la pachet. Capetele multor demnitari români se afla pe butuc.
Cu mai mult timp în urmă, din Statele Unite, a sosit ca un trăsnet informaţia că, acolo, este în curs o anchetă federală împotriva uriaşului concern Microsoft, pentru că s-a descoperit ca reprezentanţii acestuia au mituit oficiali ai unor state. Au fost exemplificate China şi România. Iar acum prăpădul s-a declanşat. În esenţă, statul român, pentru a plăti ceea ce în definitiv înseamnă un drept de autor, trebuia să cumpere sau să închirieze licenţe Microsoft. Această operaţie face parte din luptă la nivel planetar împotriva pirateriei electronice. A fost încheiat un prim contract în acest scop în anul 2004 după care, într-o cadenţă uluitoare, au fost negociate şi semnate numeroase acte adiţionale. Totalul sumei de care vorbim se ridică la aproximativ 300 de milioane euro şi, în total, au fost închiriate circa 250.000 de licenţe. În ce constă escrocheria?
Instituţiile statului român, în special Ministerul Învăţământului, utilizează un număr mult mai mic de licenţe Microsoft. Deci, prima măgărie este că a fost închiriat mult mai mult decât ar fi fost necesar. Şi decât a fost vreodată utilizat. A doua escrocherie e că, la un asemenea volum, ar fi fost mult mai rentabilă cumpărarea licenţelor. În fine, preţul de închiriere se estimează că este de multe ori mai mare decât costul real al acestor operaţiuni. Una peste alta, timp de zece ani, în 40 de offshore-uri identificate de autorităţile americane, aparţinând unor oficiali români, s-au făcut vărsăminte reprezentând preţul corupţiei. Adică şpaga. Avem un prim lot de 40 de mega infractori. Numele lor deja circula pe internet, dar ele vor fi aflate oficial abia în momentul în care ancheta DNA nu va mai fi in rem, ci in personam.
Cea de-a doua mega escrocherie, aflată, simultan cu prima, pe masa de lucru a procurorilor DNA se numeşte EADS. O multinaţională fondată de grupul german Daimler Chrysler şi Lagardere. Cu EADS, statul român a încheiat şi a derulat aşa-numitul contract de securizare a frontierelor. Este vorba, în esenţă, tot de mijloace informatice. Valoarea totală este de circa un miliard de euro. Ei bine, autorităţile sunt în posesia unor informaţii din care rezultă că, în realitate, securizarea frontierelor a costat mult mai puţin, o bună parte din miliardul de euro constând în şpaga.
La DNA, s-au adunat probe furnizate atât de autorităţile americane, cât şi de cele austrice, pentru că Fujitsu Siemens Camp Austria a fost asociat cu Microsoft România. Sunt stabilite deja, în cursul cercetării procurorilor DNA, legături cel puţin suspecte cu persoane care au condus de-a lungul anilor Secretariatul General al Guvernului, Corpul de Control al Prim-ministrului, Ministerele Comunicaţiilor, Internelor şi Învăţământului, Ministerul Finanţelor şi se cercetează de zor dacă nu cumva au fost implicaţi în acest uriaş furt din avuţia naţională şi unii prim-miniştri.
Dacă cele mai multe informaţii nu ar fi venit în urma unor investigaţii ale partenerilor noştri euroatlantici, am fi putut să ne imaginăm că ne aflăm, din nou, în prezenţa unei mari fumigene electorale care, după ce va mânji o serie de competitori politici, se va fâşâi. Nu este cazul. Mega scandalul este cât se poate de real. De autentic. Şi devastator pentru protagonişti şi complici.