Un proiect de lege, aflat în Parlament, va favoriza corupția în medicina legală românească, deoarece creează premisele exercițării de presiuni asupra experților medico-legali, propunând un mod de organizare și funcționare de sorginte sovietică. Dr. Ligia Barbarii, șef al Laboratorului de Genetică din cadrul Institutului Național de Medicină Legală “Mina Minovici” din București și expert internațional în identificarea de persoane, a explicat, într-un interviu exclusiv pentru Antena 3, cum cum merge legislativul român dintr-o extremă în cealată. După cazul Caracal, parlamentarii au vrut să privatizeze medicina legală, azi sunt la un pas să o treacă sub puterea unui singur om.
„Rețeaua INML trebuie reformată pentru că legislația de organizare și functionare a rețelei de medicină legală din România care datează din 2000 este invechită și vine în contradicție cu noile coduri, și invers, prevederile noilor coduri nu se regăsesc în legislatia actuală. Și atunci, trebuie o armonizare legislativă.
A fost o tentativă anul trecut, o propunere de proiect. Inițiatorii lui urmăreau un soi de privatizare a activităților de expertiză medico-legală. Dar, dacă transformi medicina legală într-un domeniu care să producă bani, asta înseamnă să cânți precum ești plătit. Devii clientul cuiva… Ori, tu ca expert, prin activitatea ta, ajuți organele statului, pe cele judiciare în special, să afle adevărul. E o institituție de utilitate publică! Trebuie să o menții în zona utilității publice. Asta nu înseamnă că nu trebuie să o reformezi. Dar reformă nu înseamnă pumn în gură! Nu înseamnă centralizare excesivă, adică nu înseamnă să fii în subordinea unui for central, alcătuit destul de discutabil. Ori, noul proiect, aflat acum în Parlament, asta presupune. Iar dacă decizia e la nivelul unui număr mic de persoane, evident că e loc de corupție.
Trebuie să existe pluralitatea opiniilor și bătălia experților în instanțe. În fața judecătorului trebuie să câștige opinia expertului care a fost cel mai bine argumentată din punct de vedere științific. Ori, aceste opinii expertale sunt îngrădite, pentru că o expertiză emisă, odată avizată, aia rămâne pe veci. Și nu mai poți să vii cu o altă părere științifică. Contează doar avizul dat la nivel de comisie națională.
– Există și problema mandatului la nivel de conducere, care poate fi pe viață?!
Nici în legislația actuala și nici în noul proiect de lege nu este prevăzută o durată de mandat pentru directorii de institute de medicina legală și pentru șefii de servicii județene.
Legea reformei în sănătate, dată din 2006, a introdus noțiunea de manager în spitale cu un mandat de maxim 4 ani de zile. Dar această reformă nu se aplică și la rețeaua medico-legală, care pretinde că are o legislație proprie, care nu prevede mandate pentru conducătorii instituțiilor sale. În justiție, un președinte de tribunal are un mandat de 3 ani. La fel și un șef de parchet, 3 ani, plus maxim 3 ani de prelungire. Nu mai mult de două mandate de management! În medicina legală nu avem mandate de management, ceea ce nu e benefic sistemului. Pentru că dacă unii prind rădăcini în funcții de conducere pentru foarte mulți ani, se pot crea și rețele de influență.
A fost o condamnare a României la CEDO cu dispoziție de despăgubire. Unul din motive fiind acela al faptului că s-au blocat noi expertize medico-legale în cazul respectiv. S-a dat o avizare la nivelul Comisiei Superioare de Medicina Legală, considerată forul științific absolut la nivel național, și tot ce a urmat, toate investigațiile ulterioare s-au lovit de acest aviz, care nu a permis efectuarea altor expertize și emiterea altor păreri expertale pentru organele de justiție.
Practic, în urma acelei condamnări, se impunea revizuirea necesității acestor structuri de avizare de tip sovietic, pentru că ele au fost înființate acum foarte mult timp, în 1966. Trebuie să ne gândim, dacă mai e nevoie de ele? Dacă da, atunci în ce mod trebuie să opereze, astfel încât să nu fie în contradicție cu legislația și să nu controleze opiniile de tip științific. De fiecare dată când un specialist va simți presiunea unei comisii de Avizare din care face parte directorul, adică angajatorul său, e clar că va emite o opinie pe placul conducerii.
– Dar sunt cazuri în care conducerea spune ce opinie i-ar plăcea?
Sunt și cazuri de genul acesta… Sunt tensiuni în sistem între cei care emit opiniile și cei au puterea să le avizeze. Tensiunile apar frecvent. Directorul are o funcție administrativă și prerogativele lui ar trebui să rămână eminamente administrative. Partea științifică să fie lăsată exclusiv experților.
– Cum se atribuie lucrările expertale solicitate de organele judiciare în prezent?
Trebuie găsit și un sistem obiectiv de distribuire a lucrarilor expertale. Distribuirea nealeatorie poate fi interpretabilă. Înainte, până la sistemul aleatoriu, implementat în instanțe, în presă existau nenumărate acuzații cu privire la dosare care mergeau spre anumite complete de judecată, ca să se obțină anumite sentințe.
Maniera de lucru a sistemului medico-legal trebuie să fie cât mai apropiată de cea a sistemului judiciar, ca să nu dea naștere unor discuții. Să fie obiectivă și transparentă în același timp.
– Există presiuni din partea poliției, a organelor de justiție?
E și asta o relitate, că se exercită presiuni. Au fost și exemple în sistem, în sensul că anumiți specialiști au fost vizați de anchete și unii au fost și condamnați pentru corupție dovedită. Asta nu înseamnă că toată rețeua e coruptă. Există în rețea oameni integri și uscături, ca peste tot. Cei care greșesc, trebuie judecați, dar experții trebui încurajați în opiniile lor profesionale, că de aia se numesc experți.
Doar că acest nou proiect de lege prevede în loc de modernizare și eficientizare, o centralizare excesivă a actitivităților, comisii de avizare peste comisii de avizare, absența unui sistem de repartiție aleatorie a lucrărilor expertale, mandate de conducere fără durată determinată… Pe scurt, noul proiect de lege își propune să instituie poli de putere care să controleze niște arii geografice.
– De unde a plecat această propunere de lege, unde a fost concepută?
Oficial, nici măcar nu se cunosc autorii acestui proiect de lege. Proprunerea e girată de directorii de institute din țară, dar nu are susținerea rețelei. În România sunt 40 de județe. Ar fi interesant măcar să auzim părerea specialiștilor de la cele 6 institute din țară. Nu au fost făcute niște comitete de lucru. Practic, s-au scris 20 de pagini în care s-au împărțit niște funcții despre cum să rămână puterea în mâinile unora, ca să decidă ei totul. Nu e nicio opinie luată de la profesioniștii din cele 40 de județe. Ar fi putut aduce ceva constructiv.
Noul proiect de lege nu aduce elemente de noutate în sensul organizării efective a sistemului. Nu se vorbește despre laboratoarele de care am avea nevoie în următorii 10 ani. Nu poți face medicină legală, bazându-te numai pe autopsii. Ai nevoie de laboratoare puternice de toxicologie, de genetică, de anatomie patologică, nu mai zic de imagistică, inclusiv radiologie portabilă, compartimente de informatică care să îți structureze baze de date, etc.. Trebuie să ai niște mijloace moderne de investigațe în medicina legală.
Cine în viitor va avea calitatea de institut? Pentru că, în prezent, avem servicii județene mai bine dotate decât unele institute. Paradoxuri… Trebuie să ai o perspectivă, să vezi ce dezvolți…
– Ce șanse dați acestui nou proiect de lege?
E dubios că a trecut foarte repede prin Senat, prin acceptare tacită și se dorește trecerea rapidă și prin Camera Deputaților. E forte multă grabă care nu poate fi justificată decât de niște interese. Și, probabil că interesele se joacă în zona malpraxisului medical. Aici sunt banii, în sănătate, unde sunt și jucători publici și jucători privați, și companiile de asigurare. Evident, că fiecare dintre acești jucători are un interes. Cel care piede e clar că e cetățeanul. El va fi în continuare beneficiarul unor servicii de proastă calitate și i se va limita accesul la actul de justiție, ceea ce este foarte foarte grav.
– Prin urmare, aceste servicii nu o să vină la pachet cu dreptatea și despăgubirea, pentru că spuneați că interesele se joacă mai ales în zona malpraxisului. Deci, sunt presiuni în a nu declara malpraxisul?
Gândiți-vă că ani de zile, în sistemul de sănătate din România au fost negate infecțiile intraspitalicești. A fost greu de acceptat, că această problemă există în sistem. Atâta vreme cât spitalele nu au un epidemiolog sau epidemiologul nu are niciun cuvânt de spus, nu avem nici infecții intraspitalicești….. Pentru că în cazul în care există astfel de infecții, spitalul este declasificat, pierde contractul cu Casa…
La fel și pentru malpraxis. E clar că malpraxis există, și pentru că există, trebuie probat științific și sancționat de sistemul de justiție în consecință.
Dr. Ligia Barbarii are o vechime de 28 de ani în medicina legală din România, precum și o cariera internațională, lucrând ca expert al Națiunilor Unite în identificări de persoane în zone postconflict.