Cadrele medicale de la Maternitatea Bucur au ajuns în doar câteva minute, pe jos, în fața clubului Colectiv, vineri seara, imediat după producerea incendiului. Doctorii și asistentele care au dat primul ajutor celor scoși din club au povestit, la România TV, prin ce clipe de groază au trecut.
Rodica Ceauș, medic primar pediatru la secția de nou-născuți a Maternității Bucur a spus că în primele momente când au ajuns la locul tragediei, pompierii cărau deja tinerii pe brațe, în afara clubului.
Mulți erau întinși pe jos, nici nu se știa care cât este de grav, am început să alergăm de la salvare la salvare, îi luau pe care puteau, nu mai țineau cont de capacitate. Pe urmă am început să reanimăm, făceau fetele manevrele cum făceau pe secție, la bebeluși. Pe asfalt, în genunchi am stat, era greu, dar nu puteam pierde timpul.
Daniela Minea, asistentă la terapia intensivă de la Neonatologie a povestit că operatorii televiziunilor s-au oprit din filmat ca să le țină luminile reflectoarelor aprinse.
Era atât de întuneric, a fost greu, noroc cu televiziunile, ne-au ținut luminile. Răniții erau plini de fumul ăla negru, nu puteau să vorbească, să respire… O tânără a făcut stop cardio-respirator, au defibrilat-o și au dus-o în ambulanță. La un moment dat, într-o salvare în care era un băiat pe o targă, au venit părinții, aveau buletinul lui dar erau la capul lui și ziceau încontinuu că s-a dus la distracție…
Denise Diaconescu, medic specialist obstretică, povestește că nu a realizat pe moment cât e de grav, pentru că munca instinctivă a ajutat-o să fie lucidă în acele momente. Dar i-a văzut pe alții din jur, asistente, pompieri, medici, că erau extrem de afectați.
Cel mai mare dintre răniți, cred că avea 30 de ani. Toți erau niște copii. Eu am văzut un pompier care căra trupuri… erau și ei cu lacrimi în ochi, inclusiv medicii plângeau și se rugau la Dumnezeu…
Veronica Gava, asistentă medicală la terapie intensivă la nou-născuți, spune și ea că abia când s-au întors în maternitate, au realizat prin ce au trecut.
Când am terminat cu resuscitarea și am urcat sus, pe secție… noi toate tremuram. Hainele de pe noi miroseau a fum, iar mâinile erau pline de piele arsă… Dar am încercat și pentru unii am și reușit, să-i readucem la viață. E ca și cum s-ar fi născut încă o dată. Așa cred. Să le dea Dumnezeu sănătate celor din spitale!
Andrada Angelina, asistent medicală și ea a fost marcată de reacția unor părinți care au ajuns imediat la locul tragediei.
Singurul lucru pe care mi-l amintesc, era un băiat pe care nu am reușit să îl salvez, n-a răspuns procedurilor, mama lui s-a aruncat peste el, tatăl lui era la picioarele lui cu buletinul. mama lui trăgea de mine, la propriu, să mai fac ceva…I-am spus, mămico, nu mai pot… nu mai am ce să îi mai fac. Nu mai pot. Mă gândesc că am și eu un copil acasă și nu aș vrea să treacă nimeni prin ce au trecut acești părinți.