În contextul în care în SUA subiectul obiectelor neidentificate a explodat după ce Pentagonul a confirmat prezența acestora și deci că imaginile surprinse sunt cât se poate de reale, un pilot de la baza Boboc a făcut mărturisiri incredibile despre o întâlnire de gradul III. S-a întâmplat în 1992 și totul a fost ținut la secret. Piloților, care se aflau în aer la momentul apariției obiectului misterior, li s-a spus a doua zi „Nu ați văzut nimic.” Un interviu realizat de Adevărul.ro.
S-a întâmplat în timpul unui zbor de antrenament cu elicoptere IAR-316 când piloţilor le-a apărut în cale o sferă de un roşu puternic. Zburau pe direcţia Buzău – Urziceni, paralel cu şoseaua europeană E 85.
„O sferă mare, roșiatică, incandescentă”
” ”Era ora 23. Fiecare era cu gândurile lui, mai ales că prinsesem şi o muzică liniştitoare la radio. Zburam la o sută de metri de sol şi vedeam Urziceniul, luminat. La un moment dat, brusc, în partea stângă s-a aprins o sferă mare, roşiatică, incandescentă”, îşi aminteşte comandorul buzoian, Marcel Smoleanu.
”Am estimat-o ca având diametrul de două ori mai mare decât lungimea elicopterului. Deci, vreo 20 de metri. Mai târziu, colegul Doru Drăgoi, care era în punctul de comandă şi ne-a văzut pe tubul de la radiolocator, a spus că dimensiunea punctului nu a fost dublu, ci mult mai mare. Iar apropierea, o estimam cam la un kilometru dar şi în aces caz de la radiolocator am aflat că eram mult mai aproape şi era să ne ciocnim. Între timp, i-am întrebat pe cei din spate, aţi văzut ce am văzut şi eu? Au zis da, dar cu o voce din care mi-am dat seama că erau şi ei marcaţi de ce vedeau”, spune Marcel Smoleanu.
„Niciun vehicul de pe pământ nu poate să accelereze în asemenea fel”
„Avea la început viteză mică, 150 de kilometri pe oră. Apoi, a dispărut de lângă noi cu o viteză uluitoare, accelerată de la început. Niciun vehicul de pe pământ nu poate să accelereze în asemenea fel. Mig-ului 21 îi trebuie secunde ca să ajungă la viteză supersonică. Când ne-a tăiat calea, s-a oprit exact pe direcţia noastră. Deci şi oprirea s-a făcut brusc, sfidând legile fizicii. Abia atunci am simţit frica. Am redus viteza până la zero, dar am făcut şi viraj la stânga, ca să ieşim din axul de zbor. În momentul în care am făcut această evoluţie şi ne-am stabilizat în zbor orizontal sfera s-a stins brusc”, îşi aminteşte fostul pilot de elicopter.
Abia a doua zi, Marcel Smoleanu, avea să afle că obiectul neidentificat doar se camuflase.
”Când i-am întrebat pe cei de la punctul de comandă dacă odată cu stingerea lui au mai văzut obiectul, au spus că s-a plimbat tot timpul printre noi. Imediat după ce s-a stins sfera, cu toate că ştiam că eram singurii pe raionul de zbor, lucru spus de la radiolocaţie, am luat legătura cu cei de la Alexeni, aerodrom în noaptea aceea de rezervă. Am întrebat, aveţi ceva în aer? Ei au spus nu şi fără să îi mai întreb au spus că nici măcar Otopeniul nu are nimic în aer”, povesteşte Marcel Smoleanu.
„Nu ați văzut nimic”
Cele trei elicoptere au fost aduse urgent la sol și, contrar procedurii, ar fi trebuit să aibă loc o ședință de concluzii după zbor, membrii echipajelor au fost trimiși acasă.
”A doua zi dimineaţă, ofiţerul de la poartă ne-a spus să mergem direct la comandant în birou. Acolo, generalul Alexandru m-a luat pe mine primul: ia spune, ce aţi văzut azi-noapte? Am povestit dar nici nu m-a lăsat să termin, s-a ridicat de pe scaun şi a zis: nu aţi văzut nimic. În a treia zi a venit un maior de la comandamentul aviaţiei şi i-a cerut lui Drăgoi înregistrările radio. Le păstrase pentru că erau interesante. Maiorul le-a luat şi a spus că din acest moment raportaţi direct la sectorul zbor al comandamentului aviaţiei, pentru că ne-au înnebunit ăştia cu simulatoarele lor. Probabil că aceste fenomene erau multe”, spune Smoleanu.
„Dispăreau de parcă intrau în pământ”
Locotenent-comandorul Doru Drăgoi, azi în rezervă, era şef de tură în acea noapte la punctul de comandă radar de pe aerodromul militar Boboc. Îşi aminteşte că în acea noapte Buzăul fusese survolat de mai multe obiecte neidentificatei.
„După ce i-am adus pe ai noştri la aterizare, cei de la radiolocaţie mă sună şi îmi spun să fiu atent din nou la ecran. Când m-am uitat pe radar am văzut o mulţime de ţinte, peste zece la număr. Acestea aveau evoluţii ciudate în zona Mărăcineni – Săpoca, la circa 10 kilometri nord-est de Buzău. Mergeau de parcă erau elicoptere, în şir, până la Săpoca, apoi, una câte una, făceau un viraj de 180 de grade, după care dispăreau de parcă intrau în pământ”, povesteşte Doru Drăgoi.