- Sorin Roşca Stănescu
Cu un ochi râd şi cu un ochi plâng. Chiar mi-e frică să nu rămân strâmb. Am auzit ceva uluitor. Din vocea preşedintelui României. Şi anume că, după ce s-a consultat cu reprezentanţii mai multor instituţii, a ajuns la concluzia că trebuie să rămân în post, de dragul consolidării dreptei. Că fără el, prin urmare, dreaptă nu are nicio şansă în alegeri. În alegerile prezidenţiale. Şi atunci se sacrifica. Şi nu demisionează. În ciuda solicitării Parlamentului. Şi a extraordinarei presiuni venită din direcţia populaţiei. Uriaşul scandal al legăturilor dintre clanul Băsescu şi clanul interlopilor poate continua cu Băsescu în funcţie. Să râd? Sau să plâng?
Este absolut înduioşătoare grijă pe care Traian Băsescu, în calitatea sa de preşedinte, i-o poartă dreptei. Opoziţiei. Care, fără susţinerea lui, fără a fi păstorita de el până în ultima zi a mandatului, are toate şansele să eşueze în tentativa de a oferi ţării o alternativă. Prezidenţială. Dacă nu ar exista această necesitate obiectivă de a sprijini dreapta din postura de preşedinte, el, omul Traian Băsescu, persoană fizică, s-ar duce acasă. Sau la vorbitor, pentru a-şi întâlni fratele. Şi a-l ajuta, pentru că el cunoaşte, conform propriilor spuse, o altă poveste decât cea relatată de DNA. Nu-l lăsa însă grijă pentru viitorul dreptei.
Decizia de a rămâne în post şi de a renunţa la demisia de onoare din funcţia de preşedinte a luat-o greu. După ce s-a sfătuit, cum afirma, cu reprezentanţii mai multor instituţii. Care or fi acelea? Bănuiesc că nu s-a dus la Avocatul Poporului. Sau la Academia Romană. Sau la Institutul de Psihologie. S-a dus glonţ să se sfătuiască la niscaiva servicii secrete. Şi poate la doamna Kovesi. Sau la domnul Morar, acum magistrat la Curtea Constituţională. Din câte înţelegem, aceştia au analizat pe toate părţile uriaşul scanadal, acum internaţionalizat, dar şi complexitatea acestui an electoral, când romanii trebuie să-şi aleagă un nou preşedinte, şi l-au sfătuit să rămână în funcţie, pentru a ajuta dreapta. Nu o spun eu, o spune Traian Băsescu. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin, că serviciile secrete şi DNA şi cu cine s-o mai fi sfătuit preşedintele s-au implicat în politică. I-au dat un sfat politic. I-au fixat ţinta. Ţinta sa este să ajute dreapta.
Cu sau fără intenţie, domnul Traian Băsescu, anunţând că păstoreşte dreapta în urma analizei făcute cu cei cu care s-a sfătuit, atenţie, reprezentanţi de instituţii, nu nişte simpli consilieri sau consultanţi, ne informează, nici mai mult, nici mai puţin, că respectivele instituţii, plătite din bani publici, se ocupă de politică. Şi ar urma să trag concluzia că şi ele se poziţionează de partea dreptei.
Ar trebui să mă simt onorat. Sunt senator al unui partid de dreapta. Ar trebui să trag concluzia că preşedintele statului îmi întinde o mână de ajutor mie şi colegilor mei într-un moment greu, în care, într-un termen extrem de scurt, dreapta ar trebui să se unifice sau măcar să se coalizeze în jurul unui candidat comun la funcţia prezidenţială. Prima reacţie omenească ar fi să-i mulţumesc domnului preşedinte. Apoi, ar trebui să observ cum ajută domnia sa dreaptă. Chiar aşa, cum?
Păi să stăm strâmbi şi să judecăm drept. Domnul Traian Băsescu ajuta dreapta de aproape zece ani. Mai întâi a teleportat în dreaptă un partid de stânga. Partidul Democrat. Apoi, a încercat să-l fuzioneze cu PNL. Dar s-a opus Tariceanu. A acuzat preşedintele că această reacţie a lui Tariceanu a fost şi ca urmare a intervenţiei mele. Total fals. Apoi, tot pentru a unifica dreapta, a rupt hălci din PNL. Cu această ocazie, doi foşti preşedinţi ai partidului s-au dus în deal, rămânând definitiv sufocaţi politic sub îmbrăţişarea letală a pastorului. E adevărat, cu bune rezultate financiare. În fine, acelaşi domn Traian Băsescu, preocupat de soarta dreptei, şi-a luat adio la perdeluţa de la PDL, cu inevitabilele lacrimi în ochi, şi a făurit o nouă dreapta. Dreapta Elenei Udrea. Care, ce să vezi, nu reuşise, cu toate imboldurile prezidenţiale, să devină preşedinta partidului. Bulldogul a speriat pisicuţă. Tot pentru dreapta, doamna Elenă Udrea a beneficiat de întreaga infrastructura pusă cu generozitate la dispoziţie de Palatul Cotroceni, cu consilieri cu tot, mutaţi la partid după ce au transpirat să-l făurească, şi, mai mult decât atât, s-a bucurat şi de o uriaşă susţinere financiară în alegerile europarlamentare, leafa donată a preşedintelui reprezentând doar un gest simbolic. Un fel de chemare a sponsorilor. Acum, că acest partid, numit Mişcarea Populară, a reuşit un scor ceva mai mic decât al unei singure persoane fugarita de ANI, Mircea Diaconu, domnul Traian Băsescu simte nevoia să-i aplice un nou impuls. Lovind în celelalte partide ale dreptei, utilizând în acest scop nu numai propria elocinţa, ci şi organele, pastorul încearcă, frăgezind PNL şi PDL, să-i facă loc în horă opoziţiei de dreapta şi distinsei doamne. Iar până la alegeri sunt sigur că ne mai pregăteşte una-alta.
Ei bine, în loc să-i fiu recunoscător lui Traian Băsescu pentru că se sacrifica, nu demisionează, ci ne păstoreşte, îndrăznesc să reacţionez altfel. Şi să-i spun aşa: Domnule preşedinte, v-am cerut şi în Parlament să plecaţi. Am votat pentru asta. Vă rog din suflet, nu va mai sacrificaţi. Demisionaţi. Puteţi merge chiar mâine, dacă vreţi, la vorbitor. Nu mai ajutaţi dreapta. Că, Doamne fereşte, o loviţi de cheiu cum aţi făcut cu nava la ultima probă pe care aţi dat-o la Constantă pentru a vă prelungi brevetul.