- Vlad Drăghicescu
(corespondență specială)
Deși moleculele de gaz încă își mai găsesc drumul spre Germania prin conductele rusești, o eventuală închidere a robinetului ar duce la epuizarea cu rapiditate a rezervelor germane, care depășesc cu puțin 30%.
În atare situație, pe scena spectacolului „Penuria”, care dintre protagoniștii principali ar trebui să pășească primul pe scenă? Frigul, foamea sau șomajul? Să dârdâi sătul? Poate fi o opțiune. Mai pui o flanelă pe tine. Să crăpi de foame în mânecă scurtă? Mai greu. Dar să fii și șomer, și lihnit de foame, și înfrigurat? Nasol moment.
În ultimele săptămâni, în forfota cauzată de perspectiva opririi gazului rusesc, guvernul de la Berlin a reiterat că, în caz de penurie, potrivit directivei europene (2017/1938), gospodăriile private se bucură de o protecție specială, fiind ultimele „obiective” care vor avea de suferit.
De altfel, din pricina războiului din Ucraina și a discuțiilor asociate cu privire la aprovizionarea cu energie din Rusia, guvernul federal a activat recent planul de urgență pentru gaze, instituind faza de alertă timpurie. În caz de penurie, executivul decide cine va continua să beneficieze de cantitatea necesară de gaz. Gospodăriile private se bucură de același nivel de protecție ca spitalele ori alte centre de îngrijiri medicale.
Într-un interviu acordat „Manager Magazin”, Karl-Ludwig Kley, președintele consiliului de supraveghere al gigantului energetic Eon, cere guvernului să ia în considerare o „inversare” a planului de urgență, astfel încât gazul să fie închis mai întâi gospodăriilor private și abia apoi consumatorilor industriali.
Excepție, desigur, ar trebui să facă infrastructura vitală, cum ar fi spitalele, a spus Kley. În definitiv, bogat sau sărac, toți ne mai paradim, iar operația la lumina lumânării este mai puțin compatibilă cu precizia chirurgicală.
Managerul în vârstă de 70 de ani argumentează, potrivit „Bild”, că întreaga economie – prin urmare și salariile germanilor -, depind de capacitatea de funcționare a industriei germane.
Întrebat dacă inversarea priorității la livrarea de gaz înseamnă că, la iarnă, cetățenii trebuie să înghețe în case, domnul Kley a răspuns: „În cel mai rău caz, da. Ar fi mai bine să își oprească firmele producția și astfel oamenii să rămână fără locurile de muncă?”.
În dezbatere a intervenit și Klaus Müller, șeful Agenției Federale pentru Rețele. Potrivit lui, discuția este legitimă, într-o situație de urgență cu gazul, „protecția nelimitată a consumatorilor privați fiind dificil de explicat”. Müller a explicat că actualul regulament datează din vremuri în care nimeni „nu avea imaginația pe care o avem noi după 24 februarie încoace, adică de la începerea războiului”.
O părere similară a exprimat șeful Federației Asociațiilor de Afaceri din landul Renania de Nord-Westfalia, Iar Arndt Kirchhoff. Acesta pledează pentru o punere pe picior de egalitate a gospodăriilor private și a industriei, întrebându-se la ce-i folosește muncitorului căldura acasă, dacă este dat afară de la serviciu.
Reacții la Berlin
Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social-Democrat au respins argumentația de mai sus. Ralf Stegner, deputat SPD, a amintit că „nu oamenii trebuie să fie în slujba economiei, ci economia în slujba oamenilor”. „Treaba asta nu se poate deloc”, a spus Stegner referindu-se la propunerea lui Kley.
Șeful Institutului pentru Economie Germană (IW), Michael Hüther, a avertizat și el împotriva întreruperii alimentării cu gaze naturale a gospodăriilor private înaintea industriei, în cazul unei înghețări a aprovizionării cu gaze.
„Înțeleg preocuparea de a aproviziona industria cu gaze cât mai mult timp posibil. Dar nu doar legea prevede că gospodăriile sunt clienți protejați. Oprirea gazului în gospodării ar fi inclusiv o problemă de siguranță, căci nu este posibil ca Agenția pentru Rețele să planifice în avans o deconectare în masă”, a declarat Hüther pentru „Rheinische Post”.