Moartea fostului spion Aleksandr Litvinenko a fost „cel mai probabil” aprobată de președintele rus Vladimir Putin, pe fondul unor dispute mai vechi între cei doi. Aceasta este concluzia judecătorului britanic Robert Owen, care a publicat, joi, raportul anchetei în cazul morții, în 2006, la Londra, a lui Litvinenko.
„Luând în considerare toate dovezile care mi-au fost puse la dispoziție, am ajuns la concluzia că operațiunea FSB pentru asasinarea lui Litvinenko a fost, cel mai probabil, aprobată de Patrushev și de președintele Vladimir Putin”, scrie judecătorul Robert Owen în raportul de 300 de pagini, cu riscul de a reaprinde tensiunile cu Moscova.
„Sunt sigur că domnii Lugovoi și Kovtun au pus poloniu-210 în ceainic la 1 noiembrie 2006. Sunt sigur că au făcut-o cu intenția de a-l otrăvi pe Litvinenko”, consideră magistratul.
Potrivit BBC, judecătorul Robert Owen face statul rus responsabil de moartea lui Aleksandr Litvinenko, decedat în 2006 într-un spital din capitala britanică după ce fusese otrăvit cu Poloniu-210, o substanță radioactivă extrem de toxică și aproape imposibil de detectat.
Potrivit „The Guardian”, diplomați britanici i-au cerut premierului David Cameron să nu decreteze eventuale sancțiuni ca represalii, pentru a nu compromite negocierile asupra conflictului din Siria. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Moscova „nu este interesată” de concluziile anchetei britanice.
Aleksandr Litvinenko (foto) a murit pe 23 noiembrie 2006, la vârsta de 43 de ani. Fotografia sa de pe patul de spital, în care apare pleșuv și descărnat, a făcut înconjurul lumii.
Cu trei săptămâni înainte, el băuse un ceai într-un bar din Millenium Hotel, în centrul Londrei, în compania lui Andrei Lugovoi, fost agent FSB, în prezent deputat al unui partid naționalist rus, și omul de afaceri rus Dmitri Kovtun, și el provenind din rândurile serviciilor secrete ruse.
În urma anchetei, s-a descoperit o concentrație foarte mare de poloniu-210 în bar, în special în ceainicul utilizat de Litvinenko. Chiar în seara întâlnirii lor, Litvinenko – opozant al lui Vladimir Putin, stabilit din 1999 în Regatul Unit – s-a simțit rău.
Internat pentru îngrijiri intensive la University College Hospital din Londra, el a reușit – în timpul lentei sale agonii – să discute peste opt ore cu doi detectivi de la Scotland Yard, dându-le detalii prețioase pentru anchetă.
Într-o scrisoare, fostul agent l-a acuzat pe Vladimir Putin că ar fi comandat uciderea sa, ceea ce Moscova a negat întotdeauna. Cadavrul lui Litvinenko, care obținuse cetățenie britanică și se convertise la islam, a fost înhumat într-un cimitir londonez, închis într-un sicriu de plumb pentru a bloca radiațiile.
O primă anchetă judiciară a vizat posibila implicare a Kremlinului în moartea lui Litvinenko, care cerceta „eventualele legături între Vladimir Putin și crima organizată”, potrivit avocatului văduvei sale.
Dar această anchetă a fost blocată ca urmare a refuzului Moscovei de a-i extrăda pe Dmitri Kovtun și pe Andrei Lugovoi. O „anchetă publică” a preluat atunci inițiativa. De importanță mai mică, ea servește doar stabilirii faptelor, fără a pronunța condamnări.
Ancheta a insistat în special asupra rolului lui Dmitri Kovtun, fost agent, devenit între timp om de afaceri. Potrivit lui Robin Tam, consilier juridic al judecătorului de instrucție, Dmitri Kovtun ar fi spus unui prieten că era în posesia unei otrăvi extrem de puternice și căuta un „bucătar” pentru a i-o administra lui Litvinenko. Concentrații foarte ridicate de poloniu au fost descoperite, de altfel, în chiuveta camerei 382 de la Millenium Hotel, ocupată de Kovtun.
Pentru Marina Litvinenko nu există nicio îndoială: „Soțul meu a fost ucis de agenți ai statului rus în acest prim act de terorism nuclear în plin centrul Londrei. Acesta nu ar fi putut avea loc fără ca Putin să fie la curent și să-și dea consimțământul„.
Dacă judecătorul de instrucție Robert Owen confirmă teza unui asasinat comanditat de Moscova, o pistă pe care el o „validase” la deschiderea anchetei, relațiile între Rusia și Marea Britanie riscă încă o dată o serioasă deteriorare.
R.D.