Coposu este citat de procurori în rechizitoriul prin care Vișinescu a fost trimis în judecată pentru crime împotriva umanității
Procurorii Parchetului General redau, în rechizitoriul prin care l-au trimis în judecată pe Alexandru Vişinescu, pasaje din mărturiile unor foşti deţinuţi ai închisorii conduse de acesta. Una dintre cele mai importante astfel de mărturii este cea a lui Corneliu Coposu.
Anchetatorii arată că extrasele preluate în rechizitoriu „prezintă interes în prezenta speţă”, transmite MEDIAFAX.
Fiecare deţinut fiind singur în celulă, nu avea deloc lumină naturală… ferăstruica celulei era în permanenţă oblonită, ca să nu se poată vedea cerul. De altfel, geamul era şi de neatins la înălţimea la care era situat. În afară de cele 7 ore destinate somnului, în timpul zilei trebuia să stai în picioare sau pe tinetă. Nu aveai voie să te aşezi pe pat, nu aveai cu cine să vorbeşti… Râmnicu Sărat nu era numai cea mai dură puşcărie, dar şi un fel de închisoare experimentală pentru viitoarele cadre. Pentru menţinerea ordinii, ca metodă de disciplină se aplica bătaia. Intrau în celulă 5-6 gardieni, gealaţi înarmaţi cu bastoane, şi băteau toţi deţinuţii pe rând, fără nicio justificare, până cădeau jos. Toţi deţinuţii, indiferent de vârstă şi de starea sănătăţii, erau bătuţi metodic. Regimul acesta nu l-a ocolit nici pe Ion Mihalache la 82 de ani; nu a fost scutit de bătaie nici Pogoneanu (Victor), fost director în Ministerul de Externe care, paralizat pe jumătate, nu putea sta în picioare, era bătut în pat, culcat.
Corneliu Coposu
Potrivit lui Coposu, închisoarea de la Râmnicu Sărat era pe primul loc pe harta autohtonă a locurilor „de martiraj”.
Pe harta românească a locurilor de martiraj, cred că Râmnicu Sărat se situează pe primul loc. Eu, care am cunoscut toate puşcăriile regimului comunist, pot să pun mâna pe inimă că închisoarea de la Râmnicu Sărat a fost cea mai dură. 32 de deţinuţi, din care nu au scăpat decât 5, erau supravegheaţi de 60-70 de gardieni şi câteva sute de ofiţeri de miliţie şi securitate, care făceau experienţe pe «cobaii politici». Râmnicu Sărat a depăşit prin duritate toate vestitele închisori: Zarea de la Gherla, Zarea de la Aiud, închisoarea tereziană de la Suceava. Râmnicu Sărat a fost cel mai oribil loc de detenţiune pe care l-au inventat comuniştii. Mai ales, prin metodele aplicate, de o barbarie absolut incredibilă.
Corneliu Coposu
Procurorii găsesc relevante pentru creionarea regimului de exterminare derulat la penitenciarul Râmnicu Sărat şi susţinerile lui Ion-Ovidiu Borcea, în care această închisoare era descrisă ca fiind „cea mai tragică închisoare prin regimul ei, nemaiîntâlnit ca duritate şi ca durată„, dar și susţinerile lui Victor Anca care caracteriza regimul de la Râmnicu Sărat ca fiind „de o sălbăticie pe care mintea unui om sănătos nu putea crede că a fost posibilă” şi arăta că „acesta a fost rodul omului-animal, produs al regimului totalitar„.
R.D.