Toate analizele indică faptul că eliminarea sau incapacitarea ISIS va fi foarte complicată
România s-a declarat pregătită să participe strategic și operațional la coaliția care ar trebui să ducă la înfrângerea Statului Islamic din Irak și Levant (ISIS), o organizație care a depășit și Al-Qaida la capitolul cruzime și intoleranță, în războiul religios pe care l-a declanșat.
Toate analizele indică faptul că eliminarea sau incapacitarea ISIS va fi foarte complicată, din mai multe motive, ce țin de mozaicul etnic și confesional și de jocurile de putere regionale și planetare.
Raza de acțiune a ISIS este pe teritoriul suveran al două state – Siria și Irak, iar strategia militară și informațională este coordonată de SUA. Pornind de la aceste coordonate, situația este foarte complicată, majoritatea actorilor având interese paralele sau divergente.
1. Siria
Aici avem de trei ani un război civil în care și-au pierdut viața aproape 200.000 de persoane. Regimul lui Bashar Al-Assad s-a menținut la putere, dar controlează doar regiunea capitalei Damasc și coasta de nord-vest. Zone întinse din centru, nord și est sunt controlate de ISIS sau de alte grupări de rebeli islamiști, mai moderate, cu care au intrat în conflict.
Regimul lui Al-Assad, care se bazează pe comunitățile alevită, creștină druză și sunită moderată, s-a menținut la putere în ultimii ani cu ajutorul direct al Iranului, al Mișcării șiite Hezbollah din Liban și al Federației Ruse.
SUA vor să scape de regimului Al-Assad pentru a reduce influența Iranului și a Rusiei, dar nu cu prețul transferării puterii către o putere radicală islamistă, care se bazează pe comunitatea sunnită conservatoare.
Astfel, Siria refuză să permită necondiționat accesul aviației SUA în propriul spațiu aerian, chiar dacă este vorba despre același dușman comun, simțind că este momentul revenirii în arena diplomației internaționale, în condițiile în care are ceva de oferit.
2. Irak
Ofensiva ISIS de la începutul acestui an a avut ca motiv principal sprijinul oferit de populația mojoritar sunnită din vestul Irakului, care au legături tribale cu suniții din estul Siriei. Acest sprijin are la bază tot politica unui guvern central abuziv și nedemocratic în relația cu minoritățile – guvernul șiit de la Bagdad condus de Nuri Al-Maliki, din ultimii ani, sub influența Iranului. Din septembrie 2014, noul prim-ministru este Haider Al-Abadi, care, la presiunea forțelor occidentale, are misiunea de a impune o guvernare în care și suniții să se simtă reprezentați.
Armata irakiană a cedat foarte ușor teren în fața ISIS, iar principala forță care se opune jihadiștilor este reprezentată de milițiile kurde (Peshmerga), ceea ce pune o nouă problemă de ordin strategic: regiunea autonomă Kurdistan arată că este în stare să se auto-susțină, fapt care provoacă neliniște în Turcia, unde relația cu minoritatea kurdă este încă tensionată.
3. SUA
Strategia lui Barack Obama se bazează pe crearea unei coaliții de 40 de state pentru a anihila ISIS, dar politica americană din zonă urmărește să țină în echilibru toate aceste variabile. O ofensivă totală împotriva ISIS trebuie să fie precedată de atragerea suniților din Irak către jocul politic din mainstream, în Bagdad, unde trebuie să-și aibă reprezentate interesele în mod real, pentru a nu fi atrași total de mirajul jihadismului internațional, promovat de ISIS.
De asemenea, SUA are în plan sprijinirea reală a grupurilor rebele mai moderate din Siria, care sunt în stare să lupte împotriva ISIS, pentru a nu fi obligați la un compromis cu Bashar Al-Assad.
Obama trebuie să fie foarte atent și la politica internă. Moto-ul său este ”no boots on the ground” – adică fără misiuni de luptă la sol, pe baza căruia și-a asigurat la alegeri sprijinul publicului american , obosit de războaiele din Afganistan și Irak.
Miercuri, Obama a subliniat că militarii americani nu vor avea o misiune de luptă în Irak și că nu vor lupta din nou într-un război pe teritoriul american, iar principalul rol anti-ISIS trebuie să îl aibă armata irakiană.
Pe de altă parte, un reprezentant al Pentagonului a afirmat că va recomanda folosirea trupelor de infanterie, dacă loviturile aeriene, care se derulează constant din august, nu vor avea efectul scontat.
Americanii trebuie să ia în considerare și presiunea publică în sensul acțiunii decisive, în contextul în care jurnaliștii americani James Foley și Steven Sotloff au fost decapitați, iar ISIS a amenințat cu acțiuni teroriste.
4. Marea Britanie
Londra oferă deja sprijin prin zboruri de recunoaștere, dar în prezent este concentrată pe soarta uniunii cu Scoția, referendumul de secesiune desfășurându-se joi, 18 septembrie. Britanicul David Haines a fost decapitat recent de militanții ISIS, iar în filmele cu execuțiile apare un terrorist cu accent britanic.
5. Statele Arabe
Egipt, Irak, Iordania, Liban și cele șase state din peninsula Arabiei s-au pus de acord asupra câtorva puncte: să oprească fluxul de luptători străini către zona ISIS, să contracareze ideologia ISIS, să nu mai acorde impunitate jihadiștilor, să oprească fluxurile de bani către ISIS, să acorde ajutor umanitar și să reconstruiască zonele afectate, să sprijine statele care înfruntă amenințări imediate din partea ISIS și, pe cât posibil, să se alăture unei campanii militare coordonate.
Aceste state sunt majoritar sunite (cu excepția Bahrainului, care este condus de suniți) și trebuie să acționeze și ele într-un echilibru precar. Pe de o parte, trebuie să combată ISIS, care reprezintă o amenințare pentru propria organizare statală și prin anarhia promovată. Pe de altă parte, trebuie să promoveze interesele sunniților și să contracareze influența Iranului șiit în regiune.
6. Franța
Parisul are o competență mare în spațiul sirian, din punctul de vedere al informațiilor militare și strategice, datorită tradiției coloniale. Franța nu va interveni însă în Siria, după eșecul din august 2013, când planul de a forța alungarea lui Bashar Al-Assad prin forță armată a fost refuzat de SUA.
7. Turcia
Ankara a refuzat să semneze acordul semnat de țările arabe și va rufuza să-și pună teritoriul la dispoziție pentru lovituri militare împotriva ISIS.
Turcia are o tradiție recent de susținere a grupărilor jihadiste din Siria, în special Jabhat al-Nusra, afiliată la Al-Qaida. Însă cel mai important element este faptul că ISIS deține 49 de ostatici, cetățeni turci, diplomați și funcționari ai Consulatului din Mosul, al doilea mare oraș al Irakului.
Turcia se mai teme că anihilarea ISIS va avea ca efect mărirea influenței Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) – organizație teroristă din perspectiva turcilor. De asemenea, peste 1.000 de cetățeni turci se estimează că sunt înrolați în trupele ISIS, iar o acțiune directă a statului ar putea avea ca efect atacuri pe teritoriul Turciei.
Vlad Bârleanu