DEZIDERIU
Ei bine, iată-ne ajunși la Noul An astral, sau Revelion astral, sau echinocțiu, sau cum vreți voi să îi mai ziceți acestui moment festiv. Începe zodia Berbec, începe să crească nivelul de energie, chiar dacă zilele suntem cam leșinați, wait for it, we will get there. Nu cred că mai trebuie să vă amintesc ce face zodia Berbec, influență din care vom împrumuta cu toții în perioada următoare.
Curaj dus la extrem (imprudență), loialitate dusă la extrem (plafonare), un simț generic de entuziasm naiv (comportament de copil de grădiniță) și alte asemenea, sunt sigur că mai aveți nativi sau ”ascendent” Berbec în jurul vostru, deci puteți să vă faceți o idee bună despre ce ar trebui să urmeze. Dacă aveți cum sau considerați că ați ratat startul, acum este momentul să vă apucați de sport (nu, la 31 decembrie nu e nimic special în zona asta), atenție la furie, la nervozitate și reacții total copilărești în cele mai proaste momente. Încercați să vă dați voie să interiorizați informația pe care o auziți la ureche, să nu reacționați doar de dragul de a reacționa, că e posibil să nu filtrați toată informația cum se cuvine. Altfel spus, gândiți mai întâi și apoi vorbiți…
Energia Berbecului ne pune față în față cu ideea de ”eu”, în totală opoziție cu ”noi” (zona exclusiv dedicată energiei zodiei Balanță) și e important să ne amintim, din când în când, cine suntem, cum suntem, ce s-a mai schimbat în ultimul timp, ce putem face la noi. Nu e vorba de a vă propune să mutați munții, nu toată lumea trebuie să cucerească Everestul, nu toată lumea trebuie să fie un geniu creativ, nu trebuie să fim sfinți, nu ”trebuie” să nimic. E o teză mestecată de mii și mii de ori în cam toate cărțile alea care vă inspiră preț de vreo zi, două și pe care le uitați pe undeva prin bibliotecă, să se pună praful pe ele (hai, pe cine minți că nu e praf acolo?): teza autenticității. Înainte de orice, acest ”autentic” ține de tine ca om, să vezi cum ești, cu bune și cu rele, că moda acum se referă la cum să te accepți ca un leșinat generic de viață sau să îți cari saci de motivație și să nu respiri niciodată a relaxare, că ai treabă și dacă nu ai treabă, trebuie să îți faci treabă, că uite, lumea se mișcă și tu stai pe loc. Adevăruri nu există, deci trebuie să ți-l creezi tu. Pentru tine. Sunt zile când e ok să fii legumă, sunt zile când e ok să dărâmi copacii cu pumnii, sunt zile când e ok să nu fii ok cu tine. Și voi știați deja lucrurile astea, doar că le mai uitați și vă luați cu niște treburi mai mult sau mai puțin relevante în viață. Nu, gramul ăla de zahăr din salată nu o să se pună direct pe pulpă și nu, faptul că nu mai mergi la sală de o lună nu te face un om slab.
Important e să nu leneviți în propria ignoranță, dar nici să vă urcați pe pereți de motivați ce sunteți. Ființa umană nu s-a născut pentru a trăi stare constantă de beatitudine, deci mai ușor cu fericirea, că aia e menită să fie savurată, nu trăită zilnic pentru orice mizerie inclusă într-un program de spălat creiere, denumit, generic, ”training”. E ok să fii trist, e ok să te apuce și nervii, e ok să fii rău, să faci urât, să ai nevoie de distanță, nu e ok să faci rău altora doar pentru că ai tu stările tale. Spațiul tău personal se întinde până la existența celorlalți. Fă-ți ce ai nevoie, trăiește ce ai nevoie și mergi mai departe. Lumea nu se va prăbuși fără tine. În egală măsura, lumea va vrea să fii acolo. Când vei fi pregătit să fii acolo.
#dezideriu #mercurretrograd