Mănăstirea este tinda raiului, casa lui Dumnezeu, poarta cerului, locul împlinirilor, cerul cel de pe pământ şi locul în care se arată iubirea lui Dumnezeu.
LEGENDA MĂNĂSTIRII DIN MIJLOCUL NOROAIELOR SAU MĂNĂSTIREA TANACULUI
Această sfântă mănăstire este un loc aflat sub ocrotirea, binecuvântarea și puterea SFINTEI ȘI DE VIAȚĂ FĂCĂTOAREI TREIMI dar și sub ocrotirea MAICII DOMNULUI – PRODROMIȚA, acestea fiind cele două hramuri ale așezământului monahal din Dealul Viilor, Comuna Tanacu, Vaslui. Cel de-al doilea hram a fost rânduit prin purtarea de grijă a Preasfinției Sale, Părintele Ignatie, Episcop al Hușilor, ca expresie a evlaviei față de Maica Domnului.
Mănăstirea a fost odinioară rău famată și blamată de presa vremii de demult pentru nefericitul caz de deces în condițiile nefaste ale vremurilor trecute și în anul 2007, precum femeia prinsă în adulter care trebuia ucisă cu pietre, mănăstirea „SFÂNTA TREIME”, Dealul viilor intră într-un con de umbră, uitare, de părăsire.
Abia în 2017, episcopul Hușilor, Preasfințitul Ignatie, hotărăște să nu fie închisă și abandonată, ci să fie dată cultului public, așa cum era menirea ei din începuturi, în anul 1993 la înființarea ei, pe un vechi loc de vatră monahală, într-o margine de deal, lângă o pădure tânără astăzi dar mare și umbroasă în vremea domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt. Aici au fost trimiși de ascultare 6 slujitori din care 4 sunt preoți, un diacon și cântăreț să dea viață vechilor ruine părăsite și uitate.
Spune legenda locului și tradiția din om în om păstrată despre viețuirea a trei pusnici smeriți și feriți de ochii lumii ce trăiau aici viață de adâncă rugăciune și post, pe vremea marelui voievod Ștefan ce aveau poruncă să vegheze din vârful dealului, focurile de strajă în lungul nopților și al zilelor, focuri care odată aprinse din deal în deal, dădeau de veste de îndată că vin păgânii și cotropitorii la pradă, jaf și război peste țara Moldovei.
Deși suflă vântul din toate părțile, deși gerul iernii este adesea tăios ca în stepele pustii, peisajul moldav al ținuturilor din Dealul Viilor la coama dealului Benești este mirific.
Liniștea locului este una de poveste, de filă de Pateric Românesc. Din noul altar se vede prin cele trei ferestre întregul oraș Vaslui, satul Moara Domnească și până hăt-departe spre Laza înspre ținutul Bacăului. Locul fiind foarte înalt și strategic creat de Dumnezeu oferă o imagine inedită a dealurilor Moldovei.
Răsăritul soarelui întră în altar în timpul Sfintei Liturghii de dimineață iar la asfințitul soarelui cu toată lumina roșiatică intră pe geamurile luminoase ținând loc și de lumină la citit în timpul Vecerniei, mănăstirea neavând curent electric, fiind departe de orice sursă de energie electrică.
Astfel slujbele se săvârșesc în modul atonit de demult, la lumânare, pentru evlavie și smerenie.
O mână de călugări, feciori tineri, fii ai poporului român, moldoveni ai locului, au dat viață în patru ani locului pustiit de lucrarea celui rău și de ochiul pizmătăreț și necredincios. Au construit un frumos corp de chilii cu paraclis de rugăciune sub ocrotirea Sfinților militari, care au ocrotit și pe voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt în luptele contra dușmanilor Moldovei.
Pentru că pustia avea trei pustnici mari trăitori ai locului și hramul este „SFÂNTA TREIME” și hramul Paraclisului este tot cu trei protectori ai Moldovei și a ținuturilor Vasluiului adică SFINȚII MARI MUCENICI GHEORGHE, ARTEMIE și PROCOPIE, care l-au ocrotit pe voievodul ȘTEFAN cel MARE în războaiele sale. Pentru aceasta voievodul, ca mulțumire, le-a zidit câte o biserică, pentru ajutorul dat în luptele cu păgânii.
Parintele Calistrat Chifan
