- Andi Topală
Vocabularul politicienilor, de ambele părți ale baricadei, s-a îmbogățit în ultima parioadă cu o nouă expresie – ipocrizie. Și fiecare partid, fiecare politician îl aruncă peste gard, la vecin, care, la rândul lui, îl aruncă înapoi. E un soi de ping-pong cu apelativul „ipocrit”.
Toți se acuză de ipocrizie și fățărnicie, într-un vacarm total, încât nici nu-și mai poți da seama cine e mai fariseu decât altul. Pentru mine, toți sunt o apă și-un pământ și sunt animați, fără excepție, de o dorință falsă și demagogică de a reforma clasa politică. Deja mi-e greață de câte ori am auzit vorbindu-se despre acest concept, astfel că am ajuns să nu mai am nicio tresărire la auzul lui.
Udrea îl acuză pe Zgonea de abuz și întreg Parlamentul de tratament preferențial prin aplicarea unei duble măsuri, pentru că ea este în arest, iar Șova nu. PNL amenință că atacă la Curtea Constituțională hotărârea în cazul Șova. Hotărâre care, la ora la care scriu aceste rânduri, nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial. Tot felul de juriști, avocați, politicieni, parlamentari, profesori de drept și de drept constituțional își dau cu părerea, emit teorii, argumentează și contraargumentează, se ceartă între ei și arată cu degetul unii spre ceilalți.
Dar, din toată gloata asta, nu se ridică nimeni să pună piciorul în prag și să inițieze procedura legislativă de modificare a statutelor ambelor camere ale Parlamentului pentru a le concorda cu actuala Constituție. Este de ajuns modificarea articolului privind numărul necesar de voturi în adoptarea hotărârii privind arestarea unui parlamentar. Această situație, pe cât de complicată, pe atât de penibilă, are o rezolvare simplă. Este soluția pentru a ieși din acest marasm care durează de șapte ani câți s-au scurs de la decizia Curții Constituționale (numărul 990) în materia arestării parlamentarilor.
Nu mă impresionează cu nimic acuzațiile întemeiate ale Elenei Udrea atâta vreme cât, în cei cinci ani de activitate parlamentară, nu s-a sinchisit să întreprindă ceva pentru ca Statulul deputaților să fie conform cu Legea fundamentală. Nici liberalii noi și vechi nu-mi provoacă vreo înduioșare, din același motiv. Cât despre Klaus Iohannis nu pot decât să constat că a învățat să se comporte exact ca un politician și să vorbească întocmai. Un lucru bine făcut înseamnă nu o declarație pe un ton vindicativ postată pe o rețea de socializare, ci o discuție la Cotroceni cu partidele parlamentare în care să li se ceară modificarea imediată a statutelor celor două camere. Altfel, expresia „Fapte, nu vorbărie” rămâne un simplu slogan de campanie pentru atragere de voturi și, din acest motiv, nu-l pot scoate pe Iohannis din oala în care sunt toți.