Măsura carantinării instituționalizate a fost luată fără să existe posibilitatea legală de a fi contestată în instanță, deși ea restrânge anumite drepturi și libertăți ale cetățenilor, arată judecătorul care a dispus, joi, eliberarea unui băimărean care fusese plasat în carantină institutionalizată din cauza Covid-19. Magistratul consideră impardonabilă inexistența unor norme de aplicare pentru măsura legislativă inițiată de Ministerul Sănătății.
Ioan Longa are o societate comercială cu obiect în domeniul exploatării lemnului. În perioada stării de alertă s-a deplasat în Germania unde are relaţii de afaceri cu o companie din această ţară. La revenirea în România a fost plasat în izolare la domiciliu pentru 14 zile. Pentru că nu a respectat măsura izolării, autorităţile locale l-au plasat în carantină instituţionalizată forţată.
Instanţa argumentează că măsura carantinării s-a dispus fără să existe niciun înscris în acest sens. Mai mult măsura carantinării instituționalizate a fost luată fără să existe posibilitatea legală de a fi contestată în instanță, deși ea restrânge anumite drepturi și libertăți ale cetățenilor.
Judecătorul precizează că ”apare imposibil de acceptat ca, chiar şi în măsura în care există un act normativ care să prevadă o anumită sancţiune sau măsură, în anumite condiţii, pentru luarea respectivei măsuri, sau pentru aplicarea unei sancţiuni, să nu fie emis un act de procedură prin care aceasta să fie dispusă, în lipsa oricărui astfel de act prin care să se fi dispus luarea măsurii şi durata ei, în care să fie indicat implicit momentul depunerii reclamantului în carantină, în cazul de faţă, este imposibil de făcut dovada faptului că acesta se află într-o astfel de stare, aspect de altfel, necontestat de către niciunul dintre pârâţi”. În susţinerea argumentelor prin care a admis cererea reclamantului, instanţa a reţinut şi dispoziţiile art. 21 alin 1-3 din Constituţia României, potrivit cărora: ”(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime; (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept; (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”.
Dată fiind situaţia bărbatului, care s-a deplasat în Germania pentru relaţii de afaceri, acesta se încadra între cazurile legale de exceptare de la măsura izolării, astfel că acesta nu doar că nu trebuie plasat în carantină, dar nici măcar în izolare la domiciliu nu trebuia să stea.
În final, instanţa arată că DSP Maramureş a prezentat o documentaţie în care era precizat un alt CNP, nu cel al persoanei plasate în carantină.
”Reclamantul s-a deplasat în Germania pentru desfăşurarea acestei activităţi comerciale, astfel încât, în aceste condiţii, măsura carantinării apare ca fiind luată cu încălcarea dispoziţiilor legale precizate, considerente pentru care instanţa va admite cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale, dispunând încetarea de îndată a măsurii carantinării instituţionalizate luată împotriva reclamantului şi în consecinţă punerea acestuia în stare de libertate, conform dispozitivului. În acest context este nejustificată inclusiv măsura izolării luată împotriva reclamantului iniţial, prin raportare la aceleaşi dispoziţii legale şi eventual a cărei încălcare a condus la luarea măsurii carantinării, instanţa având în vedere la adoptarea soluţiei şi faptul că în toate documentele emise în privinţa reclamantului pârâţii au indicat un alt CNP şi nu cel al reclamantului, aspecte care pot să conducă la concluzia conform căreia aceştia nu au avut în vedere persoana reclamantului la momentul emiterii acelor documente”, a concluzionat magistratul de la Judecătoria Baia Mare.
Cererea de ordonanţă preşedinţială a fost executorie, astfel că acesta a fost ”eliberat” din carantină în 18 iunie, după cinci zile de la impunerea acestei măsuri. Decizia instanței poate fi contestată de DSP.