Șefa FMI, Christine Lagarde, a lăudat marți România în cadrul unui discurs public ținut la Banca Națională a României. Oficialul a apreciat, în special, schema românească de liberalizare treptată a prețurilor la energie, despre care a spus că are toate aparențele unui sistem-model. Șefa Fondului și-a asumat parțial, din perspectivă instituțională, succesul (în opinia neunanim acceptată, totuși) ultimelor acorduri cu România, spunând că Fondul va oferi sprijin și mai departe.
Redăm mai jos discursul complet susținut de Lagarde la Banca Națională a României.
”Bună ziua! Vă mulțumesc, Domnule guvernator Isărescu, pentru această introducere cordială. Sunt recunoscătoare, dumneavoastră și Guvernului român, pentru că m-ați invitat în fermecătoarea dumneavoastră țară.
Este o plăcere deosebită să mă aflu aici, în frumosul București, în cadrul primei mele vizite în calitate de director general al FMI. Plimbându-mă, ieri și astăzi, în jurul orașului, m-am simțit ca acasă – Bucureștiul este, până la urmă, ”Micul Paris”! Cu toate acestea, ce m-a frapat cel mai mult este cât de mult se simte România ”acasă”, în Europa. Drumurile voastre sunt unite pentru totdeauna.
Drumul spre integrarea europeană nu a fost nici unul scurt, nici unul lin. Visul vechi de secole, al unui continent unit și pașnic, a renăscut după al Doilea Război Mondial. Scriitorul român Eugen Ionescu a surprins esența atunci când a spus: ”Visurile și angoasele ne aduc împreună”.
Ideea este simplă: uniți, toți europenii pot prospera și pot înflori. Acest principiu este valabil și astăzi, când Europa se uită către Est, iar România, alături de vecini, de uită către Vest. România concentrează scopul unei Europe deschise și cuprinzătoare. România se află în inima a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est și Balcani. Aici se întâlnesc trei lumi, nu pentru a se ciocni, ci pentru a se apropia.
Cu aceste lucruri în minte, aș vrea astăzi să vorbesc despre trei lucruri:
În primul rând, contextul global: starea actuală a economiei mondiale și spre ce se îndreaptă ea.
În al doilea rând, vecinii voștri: o privire la cât de departe a ajuns Estul Europei și lecțiile pentru o integrare mai profundă.
În al treilea rând, România și drumul ei spre prosperitate – nu numai de supraviețuire – ca parte a Europei.
- 1. Contextul Global
Deci, global, cum stăm? Săptămâna trecută, FMI a transmis prognoza actualizată pentru economia globală. Cu siguranță, nu aș caracteriza-o ca vești proaste, dar mi-aș fi dorit ca veștile să fi fost mai bune. Vestea bună este că riscurile extreme par să fi fost depășite. Mai există, însă, multe piedici în drumul spre o creștere globală puternică și durabilă.
Per ansamblu, economia globală ar trebui să crească cu aproximativ 3,1% în acest an, la fel ca în 2012. Este puțin mai mică decât am anticipat în urmă cu câteva luni, din două motive: menținerea zonei euro în recesiune – unde creșterea economică încă este în teritoriu negativ – și o creștere mai slabă decât așteptările în multe economii emergente.
Cu toate acestea, piețele emergente și economiile dezvoltate vor fi o sursă de energie pentru economia globală, cu un avans de 5% în acest an. Există și alte zone unde economia este pe drumul cel bun. Mă gândesc la Statele Unite – deși ajustarea fiscală masivă frânează creșterea economică. Acest tablou este și el presărat cu riscuri, și mai vechi, și mai noi.
Există temeri că situația în Europa s-ar putea deteriora din nou, înainte de a se îmbunătăți, precum și chestiunea trenantă a limitării îndatorării Statelor Unite. Există, de asemenea, riscul ca încetinirea creșterii din piețele emergente ar putea să se prelungească peste așteptări. Acest lucru reflectă, în parte, evoluțiile românești, precum constrângerile mai dure privind creditarea, dar și factorii externi, inclusiv o cerere globală mai slabă și îngrijorări privind stabilitatea financiară.
Un alt punct de atenție pentru economiile avansate și emergente, deopotrivă, este riscul că turbulențele actuale ale piețelelor ar putea continua, chiar s-ar putea înrăutăți. Un lucru care trebuie luat în calcul este și politica monetară neconvențională, unde sincronizarea atentă și comunicarea limpede vor fi critice.
Aceste evoluții ne amintesc pe ce ar trebui să ne concentrăm: pe oameni, pe politici și pe parteneriate.
- 2. Lecții de la vecinii României
Aici, în această regiune, înțelegeți aceste conexiuni. Ele sunt parte a istoriei voastre. Iar asta mă aduce la a doua temă a discursului meu: cum pot ajuta experiențele regionale din ultimii 20 de ani la desenarea unei integrări de succes și la o prosperitate comună și durabilă.
Amintiți-vă cât de departe ați ajuns. Reamintiți-vă transformările istorice din ultimii 20 de ani. După ce zidurile au căzut și ușile spre Vest s-au deschis, țările și oamenii acestei regiuni s-au schimbat pentru totdeauna. Anul 1989 a fost unul de mare cotitură pentru această regiune – și pentru România – întorcându-vă decisiv spre economiile deschise, spre instituții mai moderne și spre brațele larg deschise ale Europei.
Împreună, integrarea și reforma au livrat o creștere economică rapidă. Între 1995 și 2007, Europa de Est a crescut mai rapid decât toate regiunile economiilor emergente, cu excepția Chinei și a Indiei.
Cunoașteți bine povestea. Statele au alimentat valul de exporturi, crescut și mai mult de un aflux de capitaluri care au urmat imediat. Desigur, există și o altă parte a poveștii. Intrările de capital și de credite au umflat excesiv cererea. Iar politicile fiscale mai mult au accelerat, decât să potolească ritmul nesustenabil de creștere. Iar asta a dus, în multe state, la deficite de cont curent de două cifre. În cazul unora, indicatorul a ajuns până la 25% din PIB.
Apoi a venit criza în 2008, expunând economiile voastre și pe cetățeni unor pierderi importante. Creșterea a devenit rapid una negativă, cu scăderi de două cifre în multe țări. Acum, la cinci ani de la începutul crizei, ce-a fost mai rău a trecut. Cele mai multe state din vecinătatea României s-au reîntors la creșterea economică, la fel a făcut și România. În acest an, ne așteptăm ca doar două state – Croația și Slovenia – să rămână în recesiune, față de opt state anul trecut.
Ce înțeleg eu de aici? Lecția este, în mod cert, să nu vă întoarceți spatele integrării europene. Da, integrarea aduce riscuri. Acest lucru poate fi gestionat. Da, Europa s-a confruntat cu una dintre cele mai mari provocări. Aceste lucruri pot, și trebuie, depășite împreună. Cred cu tărie că integrarea este o oportunitate uriașă, dar și viitorul corect pentru Europa de Est.
Analizând pe termen lung, putem răspunde la întrebarea: este Europa de Est într-o stare mai bună astăzi decât acum zece sau douăzeci de ani? În mod cert, răspunsul este afirmativ. Veniturile medii s-au triplat în ultimele două decade, de la aproximativ 3.000 de dolari în 1993 la peste 10.000 de dolari astăzi.
Dacă ar fi să extrag un mesaj central din asta, este că voi sunteți responsabili de propriul destin. Puteți profita de integrare pentru a obține creștere durabilă și tot mai multe locuri de muncă.
Cum? Trei metode-cheie:
Primul, asigurând stabilitatea macroeconomică. Multe țări au făcut pasul dificil pentru a reduce deficitele bugetare. Acum un an am vizitat Letonia. Este un exemplu bun – anul trecut, Letonia avea un excedent bugetar față de un deficit de aproape 8% din PIB în 2009. Acestea fiind spuse, aproape jumătate din țările din regiune încă au deficite de peste 3% din PIB, iar datoria publică este în creștere. Așa că este important ca statele să continue aceste progrese.
Al doilea, să ne asigurăm că povara ajustărilor este împărțită echitabil și că sunt luate acțiuni suplimentare pentru a susține creșterea economică. Politica monetară relaxată a fost o supapă importantă în această regiune – dar și în alte părți –, simultan cu ancorarea fermă a anticipațiilor inflaționiste. Un alt aspect este găsirea unui mod – chiar și în toiul tărierilor bugetare – de a întări protecția socială și de a-i proteja pe cei mai vulnerabili.
Al treilea, să ne asigurăm că avansul economic ajunge la un nivel mai mare. Cu certitudine, creșterea înceată de azi este parțial ciclică, dar reflectă totodată blocajele structurale. Creșterea potențială a regiunii a încetinit semnificativ de la începutul crizei, de la peste 5% în 2007 la mai puțin de 2,5% în 2012. Blocajele pot să difere de la țară la țară, fie că piața muncii nu funcționează bine, fie din cazua calității proaste a infrastructurii sau a unui proces neterminat de tranziție. Însă regiunea este unită de un scop comun: să dărâme barierele către economii mai vibrante și mai dinamice și să dărâme barierele către un succes și mai mare într-o Europă integrată.
- 3. Drumul pentru România
Permiteți-mi acum să trec la al treilea și ultimul punct: cum poate România să profite cel mai bine de oportunitățile care apar. Casa voastră și viitorul vostru sunt în familia europeană. În același timp, România are chiar mize mai mari, mai mult de câștigat, în comparație cu alte state din apropiere.
Uniunea Europeană este o piață uriașă – destinația a aproximativ 70% din exporturile României și sursa a peste trei sferturi din investițiile străine directe. Totuși, este mai mult decât o simplă oportunitate de creștere. Este șansa de a îmbunătăți viața tuturor românilor.
Cu un venit pe cap de locuitor la aproximativ un sfert din media europeană, mai este mult de recuperat. România este bine poziționată pentru a face acest salt înainte.
În primul rând, țara voastră are un potețial economic mare. O capacitate potențială mare pentru energia regenerabilă. O poziționare strategică la Marea Neagră, care oferă o viziune dincolo de Europa. Și o forță de muncă dinamică și, în mare parte, nefolosită. Participarea la piața muncii este printre cele mai mici din UE, la 64%, și este chiar mai mică în cazul femeilor.
România și-a stabilizat cu succes economia, după ce a fost lovită puternic de criză. Aceasta a presupus decizii dificile, dar țara și-a asumat problemele și a oferit o răsturnare impresionantă a dezechilibrelor macroeconomice, nesustenabile înainte.
Pe o perioadă de trei ani, România și-a redus deficitul fiscal cu peste 6% din PIB și a ieșit în acest an din procedura de deficit excesiv a UE. Desigur, o mare parte a acestui parcurs o reprezintă pașii importanți pe care România i-a parcurs pentru a-și transforma instituțiile și a consolida procesul de luare a deciziilor, odată cu accesul la UE.
În același spirit, cooperarea solidă și parteneriatul au fost emblema stabilizării României. Inițiativa de la Viena este un exemplu excelent pentru modul în care zona publică și zona privată s-au coordonat pentru a evita retrageri masive din sistemul bancar.
Sunt mândră că FMI a fost de partea României , oferind sprijin financiar și tehnic pe parcurs. Așteptăm cu nerăbdare să ducem parteneriatul mai departe. Desigur, angajamentul și determinarea voastră au dus România atât de departe. Aceste eforturi au pus bazele creșterii și sunt încrezătoare că România poate menține acest traseu.
Miza acum este cum să ducem economia la nivelul următor. Prioritatea este planificarea transformărilor structurale, pentru a ne asigura că România nu numai că va supraviețui, dar va prospera ca parte a Europei.
Țara voastră merită încredere pentru pașii pe care i-a făcut în ultimii ani, de a se îndepărta de blocajele în calea creșterii economice. Aici, aș sublinia pașii esențiali către liberalizarea prețurilor la energie. FMI a publicat recent un studiu pe această situație, iar abordarea României poate fi una model: liberalizarea graduală a prețurilor, simultan cu targetarea corectă a asistenței sociale, pentru a atenua impactul asupra consumatorilor vulnerabili. Îmbunătățirea calității infrastructurii energetice și de transport, de pildă, prin creșterea viabilității companiilor de stat și prin crearea unui mediu în care sectorul privat să investească în aceste sectoare.
Îmbunătățirea mediului investițional nu este orientat doar către sectorul privat. Pașii către îmbunătățirea capacității României de folosire eficientă a fondurilor europene pentru investiții publice ar susține, de asemenea, creșterea economică.
Mai mult decât orice, drumul către prosperitate cere determinare. Dacă din această criză am învățat ceva a fost că acțiunile politice au nevoie de timp pentru a schimba și pentru a genera creșterea.
Un gând final
În această cheie, dați-mi voie să vă transmit un gând final. Viitorul României este unul împărtășit: de generațiile de tineri români, determinați în a-și căuta un viitor mai bun, și de familia europeană din care faceți parte. Este o zicală românească: Unde-s doi, puterea crește. Sună minunat. Și în sunet, și în înțelesul propriu, relevă ceva extrem de profund despre țara voastră. În Engleză, asta s-ar traduce fie ad-literam, fie ”împreună suntem mai puternici”. Forța voastră se simte în amestecul armonios dintre moștenirea latină și moștenirea slavă.
România este, simultan, și unică, dar și profund europeană. Ca parte din familia europeană, ca parte din comunitatea globală, România poate să alterneze dintr-o forță în altă forță.
Mulțumesc! Merci!”
Traducere: Cosmina Croitoru, Vlad Bârleanu