Ideea de picnic a apărut ca excursie de plăcere, ce include o masă rece, servită în aer liber, într-un peisaj frumos, gen parc, pădure, pajişte, lac sau eveniment public – concert, teatru, film. În familie, cuplu sau cu prietenii, picnicul este combinat cu un grătar, jocuri de societate şi somnul dulce al după-amiezii.
Prima utilizare a cuvântului este trasată în 1692 de către Tony Willis, pentru a descrie un grup de oameni ce servesc prânzul într-un loc public cu mâncarea şi băutura aduse de ei, conceptul de picnic păstrând, şi azi, conotația de masă la care toată lumea contribuie cu ceva.
Cuvântul picnic provine din limba engleză şi se asociază cu cărţile de joc, băuturi răcoritoare sau uşor alcoolizate și conversație în mijlocul naturii.
După Revoluția Franceză din 1789, parcurile regale s-au deschis publicului şi picnicul în parc a devenit o activitate foarte populară în rândul cetățenilor cu drept de vot. La începutul secolului al nouăsprezecelea, un grup de londonezi la modă a format „Societatea Picnic”.
În 1846, Thomas Cole a surprins imaginea unui peisaj de picnic, într-o pictură romantică şi spectaculoasă, ilustrare păstrată în Muzeul de Artă din Brooklyn. În prim plan, se află masa servită din coşuri împletite alb-albastru, iar, în depărtare, se zăresc un chitarist înconjurat de tineri, o plimbare în pădure și o barcă pe lac.
În Statele Unite, ziua independenței este considerată un eveniment foarte potrivit de celebrat la picnic. În Italia, ziua favorită pentru picnic este cea de Paște.
Roxana Mera