Concept filosofic-religios, prin care fiecare acțiune, fizică sau spirituală, are în mod inevitabil o urmare şi nu se manifestă neapărat în actuala viață, legea karma este impersonală şi inflexibilă in univers, afirmând că, în fiecare viaţă, primim ceea ce merităm. Nici o suferinţă nu este nedreaptă, pentru că nici un om nu este nevinovat si orice suferinţă este bine meritată pe baza unei karme.
Karma înseamnă acțiune, conceptul îmbină armonios fizicul, psihicul, spiritul şi destinul. Karma nu este ceva rău și are o legătură vagă cu ideea creștină de „păcat”, căci nu este o pedeapsă, ci reprezintă legea firii, unde culegem ceea ce semănăm. Faptele noastre se întorc la noi, bune şi rele, depinde ce proiectam în viață, în fiecare moment.
Reîncarnarea oferă speranţă multor oameni, gândind că, dacă nu facem ce trebuie în această viaţă, mai avem şanse în celelalte vieţi. Din nefericire, repetăm greşelile făcute deja, pentru că nu ne amintim de viaţa anterioară, dar reîncarnarea pretinde că asigură dreptatea.
Sufletul ştie când a păşit peste graniţa vieţii şi fiecare are o cale a sa pentru fiecare încarnare. Un suflet ce vine pentru a asista alt suflet să-şi îndepărteze ego-ul, înainte de a se naşte, îşi vede viaţa şi alege cum va îndeplini ce şi-a propus. În timpul încarnării, sufletul poate alege să acţioneze într-un mod diferit, ceea ce creează durere şi răni celui care trebuia să-şi primească lecţia.
Fiecare dintre noi trebuie să învăţăm lecţii, să dăm lecţii, blânde sau dure, cauzând iubire sau suferinţă şi toate acestea induc o nouă karmă, pentru ca ciclul să se reia până la îndeplinirea cu succes a misiunii.
Roxana Mera