Peste 4.500 de persoane condamnate pentru infracţiuni sexuale au primit drept pedeapsă „munca neremunerată în folosul comunităţii”, în instituţii publice, şcoli, centre educaţionale, biblioteci, conform datelor furnizate de Ministerul Justiţiei și făcute publice de deputata independentă Oana Bîzgan. În contextul în care rata de recidivă este de 70%, astfel de decizii pun în pericol copilăria şi chiar viaţa copiilor din România, afirmă parlamentarul care a reușit să inițieze mai multe proiecte legislative împotriva infractorilor sexuali.
„Pedocriminalii sunt trimişi să presteze muncă în folosul comunităţii în şcoli, iar copiii de 10-11 ani sunt acuzaţi că au consimţit acte sexuale cu infractori care au de 4-5 ori vârsta lor. Discutăm de ani de zile despre legile justiţiei, dar nu adresăm fenomenele grave care distrug copilăria acestor copii şi, mai mult, perpetuează astfel de infracţiuni. Mi-a fost atrasă atenţia asupra unui astfel de caz, în care o persoană condamnată pentru proxenetism a fost trimisă de instanţă să presteze astfel de activităţi la o şcoală. Am vrut să aflu dacă sunt cazuri punctuale sau dacă ne confruntăm cu un fenomen mult mai larg”, a declarat deputata independentă Oana Bîzgan.
În urma unei solicitări adresate Direcţiei de Probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei, datele arată că peste 4500 de persoane condamnate pentru diferite infracţiuni sexuale, conform Noului Cod Penal, au primit astfel de pedepse în perioada 2014-2020.
Numai în primele luni din 2020 au fost înregistrate 339 de cazuri în care persoanele condamnate pentru act sexual cu un minor au primit astfel de măsuri, iar numărul cazurilor sunt în creştere faţă de 2019 – 272 de cazuri, 2018 – 292 de cazuri , 2017 – 295 de cazuri, 2016 – 175 de cazuri, 2015 – 78 de cazuri, 2014 – 18 cazuri.
De asemenea, în primele luni din 2020 au fost dispuse astfel de măsuri pentru 289 cazuri de proxenetism, 177 cazuri de pornografie infantilă şi 78 de cazuri de viol.
„Într-o justiţie independentă şi dreaptă nu există astfel de decizii. Nu avem cum să trimitem pedocriminalii şi violatorii paznici la şcoală! Tocmai ce am îndreptat cazurile în care aceştia se angajau în şcoli, mutându-se dintr-o parte în alta a României şi recidivau, prin înfiinţarea Registrului Infractorilor Sexuali, iar acum, în loc să îi ţinem departe de persoane vulnerabile, îi trimitem să presteze astfel de activităţi neremunerate în apropierea lor. Sper să putem îndrepta astfel de cazuri prin modificări legislative sau prin intervenţia CSM. Am lucrat alături de senatoarea Iulia Scântei pentru a vedea ce putem face la nivel legislativ. De asemenea, vom trimite scrisoare oficială cu aceste date către Procurorul General şi CSM, cu speranţa că prin acest demers să identificăm cele mai bune soluţii privind aceste cazuri şi, de asemenea, respectând independenţa justiţiei. De exemplu, în cazurile de violenţă în familie nu este posibilă arestarea la domiciliu. Și în aceste cazuri de infracţiuni sexuale ar trebui interzisă dispunerea unei astfel de măsuri, în şcoli, primării, centre educaţionale, biblioteci etc. ”, a declarat Oana Bîzgan.
Cele mai multe cazuri din primele luni ale anului 2020 au fost înregistrate în Bucureşti (90 cazuri, dintre care 50 cazuri de proxenetism), Buzău (62 de cazuri, dintre care 19 cazuri de pornografie infantilă, 18 de act sexual cu un minor şi 17 cazuri de proxenetism), Argeş (54 de cazuri, dintre care 20 cazuri de proxenetism şi 15 cazuri de act sexual cu un minor).
În răspunsul transmis de către Direcţia de Probaţiune din Ministerul Justiţiei au fost luate în considerare fapte de natură sexuală sau de exploatare împotriva copiilor şi a altor persoane din categorii vulnerabile, de la trafic de minori, la exploatarea cerşetoriei, până la viol. Conform datelor, cele mai întâlnite astfel de măsuri se întâlnesc în cazuri de: trafic de minori, proxenetism, viol, act sexual asupra unui minor, corupere sexuală sau pornografie infantilă.
„Se vede cu ochiul liber că astfel de decizii sunt tot mai întâlnite, de la an la an. Cu excepţia anului 2019, unde datele nu sunt fidele, vedem că din ce în ce mai multe instanţe aleg să trimită pedocriminalii cât mai aproape de posibile victime. Modul în care o ţară luptă împotriva abuzurilor spune extrem de multe despre noi, ca oameni. Să nu ne mai ascundem în spatele acestui „fenomen complex” – în cazul prădătorilor sexuali, lucrurile sunt simple: nu au ce căuta în preajma copiilor, punct! Trebuie să luptăm cu toate armele şi mai ales în instituţiile care trebuie să facă dreptate şi să protejeze cetăţenii, de la mic la mare. Acestea nu sunt doar nişte date, în spatele lor sunt copii sau alte persoane, care trăiesc cu această traumă, iar noi facem prea puţin pentru a combate acest fenomen.”, a declarat deputata independentă Oana Bîzgan.
De asemenea, în noiembrie anul trecut, deputata independentă Oana Bîzgan a propus modificarea Codului Penal, astfel încât pedepsele pentru infracţiuni de natură sexuală să fie înăsprite. Proiectul a fost adoptat în unanimitate de Senat şi este în lucru la comisiile din Camera Deputaţilor. Această iniţiativă are la bază sute de cazuri în care instanţele au considerat că minorii au consimţit actul sexual, chiar şi atunci când vârsta pedocriminalului era de 4-5 ori vârsta victimei. Astfel, aceştia primeau de cele mai multe ori pedepse minime sau cu suspendare. La nivelul ţării noastre, conform datelor înregistrate de Consiliul Suprem al Magistraturii, în ultimii 9 ani au fost înregistrate 8543 de cazuri de viol şi 2927 de cazuri de act sexual cu minor. În 2017, din totalul de cazuri de act sexual cu un minor, pe rolul judecătorilor, doar 42,17% cazuri au sfârşit prin condamnări definitive, conform datelor furnizate de Ministerul Justiţiei. Dintre acestea, 50% au reprezentat executare cu suspendare şi doar 25,77% dintre cazuri s-au finalizat cu executare în detenţie, situaţie pe care deputata Bîzgan a expus-o în mai multe articole publicate pe site-ul https://oanabizgan.com/ . Dintre persoanele condamnate la executare în detenţie, aproximativ 88% au primit pedepse mai mici de cinci ani.