- Sorin Roşca Stănescu
Jilţul gol îi aparţine lui Traian Băsescu şi s-a aflat, desigur, la figurat, marţi, alături de tribuna Senatului. Un jilţ al lupului singuratic. Din care principalul protagonist a lipsit. Pentru că nu a fost invitat. Un caz fără precedent. Care i-a scandalizat pe vechii săi tovarăşi de drum. De ce a lipsit actorul din jilţ? De ce, într-un moment aniversar atât de important, 150 de ani de la înfiinţarea Senatului, una dintre instituţiile de acest fel cu cea mai mare tradiţie în Europa, preşedintele vremelnic al acestui stat a rămas dincolo de clanţa? A fost o sancţiune? A fost o sfidare? A fost un avertisment dat de senatori?
Pentru o persoană picată din Lună, pentru un străin care află întâmplător ca, într-un moment atât de important în viaţa unui stat de drept, persoană care deţine funcţia prezidenţială este ignorată, este sfidata şi nu este invitata alături de celelalte personalităţi – Patriarhul, şeful Bisericii Catolice, Familia Regală, foştii preşedinţi ai statului, conducătorii celor mai importante instituţii -, ei bine, un asemenea moment este şocant. De neînţeles. Ce ar fi trebuit să comită acel preşedinte al statului pentru a merita un asemenea afront?
Încă preşedintele României, domnul Traian Băsescu a fost de două ori suspendat de Parlament şi continuă să se afle la butoanele instituţiei prezidenţiale doar cu sprijin extern şi utilizând pur şi simplu un truc furnizat de Curtea Constituţională într-un moment în care era mai politizata decât acum. Motiv pentru care, chiar după prima suspendare, el nu numai că a demonizat Parlamentul acuzându-l, în mod public, de toate relele lumii, dar a şi încercat să-l decimeze. Iar instrumentul ales, în aparenţă democratic şi constituţional, a fost, de fapt, o şmecherie. Nedemnă de o persoană deţinătoare a unei funcţii atât de înalte. Utilizându-şi una dintre prerogative, domnul Traian Băsescu a organizat un referendum pentru un sistem unicameral, programându-l, cu sprijinul Guvernului marionetă, chiar în ziua alegerilor prezidenţiale. Astfel încât cetăţeanul să fie cât mai bulversat. Iar un referendum de o asemenea importanţă, din nefericire, nu a fost precedat de o dezbatere serioasă, de o informare atentă a cetăţeanului, pentru că acesta să ştie ce votează. Aşa că, din punct de vedere formal, Traian Băsescu a reuşit să construiască un referendum prin care cetăţenii României au arătat că doresc desfiinţarea Senatului, dar, în conţinut, procedura s-a transformat într-o fâsaiala. Pentru că ar fi trebuit să urmeze un proiect de modificare a Constituţiei pentru care domnul Traian Băsescu nu a găsit suficienţi parlamentari şi apoi încă un referendum pentru Constituţia revizuită. Aceste proceduri nu s-au mai putut face.
Domnul Traian Băsescu este oaspetele refuzat al aniversării a 150 de ani de istorie a Senatului României şi, la figurat, jilţul ocupat de el a rămas gol, întrucât aşa au decis parlamentarii. Să nu-l invite. Să sancţioneze tentativa lui de a lichida Senatul. Să-i avertizeze, pe această cale, şi pe viitorii preşedinţi că totul are o limită.
Pe jilţul gol au vărsat lacrimi senatori dintre cei care l-au susţinut pe Traian Băsescu, inclusiv atunci când el a încercat să lichideze instituţia. Instituţia în care, în semn de protest, au rămas. Şi nu s-au retras.