Istoricul și jurnalistul francez Alexandre Adler a acordat un interviu pentru publicația oficială a Senatului Franței, în care face o serie de prognoze despre cum va arăta lumea post-pandemie și care vor fi schimbările din punct de vedere social-economic, politic și geopolitic. În 2009, Alexandre Adler a elaborat la o lucrare care acum se constată că a fost premonitorie. Cartea prezintă date dintr-un raport al CIA cu titlul „Cum va fi lumea în 2025”, în care era descrisă ipoteza unei pandemii, cu detalii care se regăsesc acum în actuala criză de sănătate.
Sursa Zilei publică, în traducere, o parte a acestui interviu.
Cum caracterizați modul în care se organizează comunitatea internațională în fața acestei crize? Multe state și-au închis frontierele… Economiile se auto-izolează… Este momentul unei replieri în fața globalizării?
Nicidecum! Oamenii văd în ce măsură această repliere, indispensabilă în prezent pentru a preveni epidemia, este gravă pentru societăți și pentru economii. Oamenii sunt desigur la adăpost de mari tragedii, dar sunt săraci. Ei sunt sărăciți, așa cum suntem noi acum sărăciți în toată economia Franței prin măsuri de ”containment” (îndiguire – trad. din eng), care sunt necesare. Toate societățile comerciale care intră în faliment sau toate cele care au datorii imense văd foarte limpede asta. Deci sunt de înțeles protecționismul, circuitele scurte… Mai ales circuitele cerebrale scurte!
Toată clasa politică franceză, până la cel mai înalt nivel al statului, ne anunță că va fi un ”După”… Diferit pe plan ideologic, economic, social. Credeți într-o revoluție? O cotitură? Credeți că este posibil?
Da, cred că este. Noi suntem pe o pantă ascendentă. Chiar simt asta. În timpul războiului, s-au văzut atâtea cazuri de francezi curajoși, care au făcut gesturile corecte, chiar fără vreo îndrumare din partea organizațiilor de rezistență. Au ascuns evrei, au ascuns membri ai Rezistenței, au ascuns proviziile pe care germanii voiau să le acapareze în mod cinic. Toate acestea, sunt gesturi de supraviețuire ale societății, care au dus la formarea unei alte societăți după 1945. Noi am avut o societate mult mai fraternă și mai curajoasă, în care oameni tineri au înlocuit oameni prea îmbătrâniți și care au dus la ceea ce numim ”Les Trente Glorieuses” (Cei 30 de ani glorioși” – perioada 1945-1975, cu mari progrese social-economice – n.red.).
Acest gen de fenomen l-am cunoscut deja. În mod dramatic, pentru că a fost vorba de o tragedie fără precedent. Vă imaginați șocul verii anului 1940 pentru Franța care se credea încă a fi o mare putere mondială. Și de pe o zi pe alta – ce cădere! Apoi acea revenire cu generalul De Gaulle. Nu există vreun De Gaulle în Franța astăzi, chiar dacă văd că președintele Macron se descurcă cu mult curaj și cu mult sânge rece într-o situație foarte dificilă. Și, de altfel, sondajele o arată. Francezii își spun: ”Bine că măcar e acolo!”. Sunt dispute care sunt pe cale să se stingă și nu vor mai reveni niciodată. Această perioadă de tristețe pe care o vedeți în lume este pe cale de a fi depășită.
Care ar putea fi consecințele aceste crize mondiale pe plan politic și geopolitic? Vedeți o creștere a puterii liderilor populiști? A statelor totalitare? Către ce se vor îndrepta oamenii?
Se vor întoarce către oameni politici raționali, care nu au vorbit prostii, care nu au căzut în isterie, care nu s-au tăvălit pe jos în fața publicului. Se vor întoarce către oameni politici care, în timp ce rămân rezonabili, pot face dovada autorității. Autoritatea nu este dictatură, ci este exact ce se dorește astăzi. Am văzut în SUA cum Franklin Roosevelt, ale cărui reacții nu erau toate bune și care nu a fost un om politic exemplar, a menținut Statele Unite într-o democrație în care s-au ținut alegeri, în care libertatea de expresie nu a fost sufocată, în timp ce a purtat și câștigat cel mai important război al istoriei americane. Acest exemplu este și al lui Winston Churchill în Marea Britanie – este dovada că democrațiile sunt capabile, în circumstanțe exceptionale, să facă sacrificii și să manifeste o formă anume de autoritate, fără să sacrifice libertăți fudamentale. Trăim într-o lume pluralistă, o lume care nu este unită printr-o democrație unică și generalizată, dar care merge într-o direcție bună, este evident.
Nu vedeți în această criză Covid-19 un risc de destabilizare geopolitică și un risc de multiplicare a conflictelor armate?
Nu, dimpotrivă, văd o direcție inversă. Văd, de exemplu, că în fața dificultăților pe care le traversează Orientul Mijlociu, avem o cooperare, evident forțată și greoaie, dar care se naște astăzi între israelieni și palestinieni de exemplu, pentru că sunt în aceeași barcă. Pentru că boala este aceeași. Sunt atâția israelieni care călătoresc în SUA sau în India și palestinieni care sunt în contact cu libanezi, sirieni sau iranieni, dar rezultatul este același, boala este în tot Israelul, iar Israleul este în izolare, iar ei sunt pe cale de a găsi o cale pentru unitate națională și compromis.
În contextul a ceea ce știți și a ceea ce observați, cum vă imaginați lumea în 2040 ?
Cred că de acum până în 2040, vom merge către transformări enorme. Hitler, care era foarte superstițios, credea în Reich-ul de 1.000 de ani, pentru că niște prezicători i-au spus că, după această mare încercare care este războiul, va conduce o lume milenară, iar aceasta va fi marea epocă a Germaniei. De fapt, Germania a explodat după nebuniile sale și nu am mai avut această lume mienară. Dar, în același timp, ceea ce este adevărat, după aceste încercări teribile cu care ne-am confruntat, s-a pregătit altceva. Iar acest ”altceva” se întâmplă acum. Suntem într-o lume care se va elibera de hidrocarburi, care va găsi mijloace de a produce mai curat, care a înțeles că natura nu ne aparține. Pe scurt, suntem într-o lume care va căpăta conștiința unor nebunii ale noastre. Iar mare noastră nebunie, care a existat mereu, este nebunia lui Prometeu. Aceea de a oferi muritorilor focul. A fost bine. Chiar aceea de a ne oferi atomul. Nu e rău! Dar cu pericole foarte mari. De aceste pericole suntem în sfârșit conștienți, iar asta se întâmplă acum la scară mondială.