Creşterea schimburilor a favorizat apariția monedei proprii la geto-daci
Trocul, forma tradițională de schimb a bunurilor, s-a dovedit a fi depășit odată cu progresele realizate de societatea geto-dacă, impunându-se apariția și folosirea monedei ca etalon în procesul de schimb.
Primele mijloace de schimb apărute pe teritoriul Daciei au fost semne monetare din bronz, sub forma unor vârfuri de săgeți, care au circulat în orașele vest-pontice și la geții dobrogeni, notează istorie-pe-scurt.ro.
Cele dintâi monede emise pe teritoriul Daciei sunt didrahmele de argint, bătute în secolele V-IV î.Hr de orașul Histria, care au cunoscut o largă răspândire în teritoriile geto-dace, circulând cu predilecţie în Dobrogea, sudul și centrul Moldovei, Câmpia Dunării până dincolo de linia Oltului. În secolele V-IV Histria emite și monede din bronz, de tipul ”cu roată”, cu capul lui Apollon, care circulă de asemenea în spațiul dacilor. Mai puțin au circulat, mai ales în părțile de sud ale Dobrogei, drahmele de argint emise de Callatis, în a doua jumătate a secolul IV.
Ca urmare a extinderii economice și a influenței politice a Macedoniei, spre Dunăre, apar pe piața din Dacia, monede ale conducătorilor macedoneni Filip al II-lea, Alexandru cel Mare și Filip al III-lea Arideul și Lysimachos. Mare parte dintre monedele din argint și bronz sunt emisiuni din a doua jumătate a secolului IV î.Hr. și primele decenii din veacul III. Monedele din aur, făcute în secolele III-II î.Hr. în atelierele din Callatis, Tomis și Histria, se găsesc doar în zona Dunării de Jos și sunt de tip Filip al II-lea, Alexandru cel Mare și Lysimachos.
Creşterea schimburilor și stimularea lor prin folosirea monedei greco-macedonene în secolele V-IV au favorizat apariția monedei proprii la geto-daci, reprezentată de monede de argint. Geto-dacii au avut ca prototip principal tetradrahmele lui Filip al II-lea care au pe avers efigia lui Zeus, iar pe revers un călăreț și, mai rar, emisiunile regilor Alexandru cel Mare și Filip al III-lea Arideul sau ale orașului Larissa din Thesalia. Cele dintâi manifestări se înregistrează în regiunea Dunării, completează publicaţia citată. În prima etapă de dezvoltare (250-150) î.Hr. se emit tetradrahme cu un stil apropiat de cel al originalului. Centre monetare mai importante se cunosc în zona Dunării, Banat, Oltenia, nord-vestul Daciei și în Podișul central al Moldovei. Cea de-a doua etapă importantă a monetăriei geto-dace (150-70 î. Hr.) se caracterizează prin creșterea numărului emisiunilor monetare, reducerea numărului de tipuri și variante, o accentuată stilizare, scăderea greutății și titlului argintului, existând posibilitatea delimitării mai multor tipuri monetare principale care corespund unei anumite zone geografice.
Moneda de tip greco-macedonean își încetează activitatea
În jurul lui 70 î.Hr, dacii au adoptat un nou tip monetar, potrivit unor descoperiri arheologice care arată tipuri monetare identice cu denarii romani republicani, a căror copiere nu face posibilă distincția dintre originalele provenind din atelirele italice și replicile geto-dace. Nivelul atins de economia Daciei după mijlocul secolului II î.Hr a atras și alte categorii de monede (din Apollonia, Dyrrahachium, provincia romană Macedonia și insula Thasos), care, împreună cu denarii romani, au circulat în toată Dacia, în special în prima jumătate a secolului I î.Hr. După instalarea Imperiului Roman la Dunăre încep să circule și mai intens în Dacia denarii romani și imperiali care treptat vor domina întreaga piață a dacilor.
Olimpia Diaoniuc