După ce a lipsit de la ședința solemnă a Parlamentului, de Ziua Națională, președintele Klaus Iohannis lipsește și luni, de la ședința solemnă organizată de Parlament cu prilejul aniversării Constituției României. Între timp, în plen, președintele PSD și al Camerei Deputaților cere, în discursul său, revizuirea Constituției, inclusiv în privința atribuțiilor șefului statului.
„Constituția e cartea de vizită a unei democrații. Așa cum facem o ecografie pentru a vedea corpul uman, la fel legea fundamentală trebuie să fie expresia unei societăți.
În pofida transformărilor profunde din ultimii 32 de ani, România încă are o tradiție democratică fragilă. Mai avem mult de muncă până să ajungem la practici democratice stabile și să ne găsim acea vocație democratică autentică în sensul culturilor occidentale.
Din această perspectivă, efortul făcut acum 30 de ani de părinții fondatori ai Constituției din 1991 a fost imens. Textul noii Constituții trebuia să producă în primul rând o schimbare radicală de mentalitate la nivelul societății, prin despărțirea definitivă de trecutul comunist. Textul lor trebuia să găsească soluțiile potrivite și echilibrate pentru o societate care avea nevoie de un nou set de valori comune, dar în care să se regăsească și care să creeze solidaritate.
Aș dori ca astăzi, în mod special, să le mulțumesc tuturor celor care acum 30 de ani au pus umărul la reclădirea României pe baze noi, sănătoase și democratice. Câțiva dintre cei de atunci sunt astăzi alături de noi. Lor vreau să le transmit recunoștința mea și a colegilor mei din Parlament pentru tot ce au făcut cu bună-credință, competență și dragoste pentru România!
Astăzi este un moment aniversar. Dar… este cel mai bun prilej pentru a spune că avem nevoie de o Constituție care să reflecte un model de stat conform cu nevoile societății actuale.
Trebuie să avem curajul să vorbim deschis despre necesitatea unei reforme constituționale, care să facă din legea fundamentală un instrument de modernizare a țării!
Trebuie să vorbim despre acest lucru, fără teamă și fără complexe. Toate sistemele democratice, cu excepția Statelor Unite, au făcut-o atunci când a fost nevoie. Unele state au apelat chiar la revizuire totală, așa cum a fost Finlanda în anul 2000 sau Elveția în 1999. Altele, au apelat la o modificare parțială. Belgia chiar de peste 20 de ori în ultimii 20 de ani!
Este adevărat! Și în România s-a încercat de mai multe ori acest lucru. Cu excepția anului 2003, toate încercările de modificare a Constituției au eșuat.
Acest lucru s-a întâmplat pentru că cei care le-au inițiat NU au înțeles că o revizuire a Constituției trebuie să satisfacă nevoile cetățenilor și nu poftele politicienilor, fie că sunt parlamentari, premieri sau șefi de stat.
Reforma constituțională nu mai trebuie să fie un proiect personal al politicienilor. Această dezbatere trebuie mutată în societate, pentru că cetățenii trebuie să fie implicați efectiv în acest proces. Toate modificările trebuie înțelese și acceptate de oameni. De aceea, consider absolut necesar un acord larg la nivelul întregii clase politice, dar și la nivelul mediului academic, corpului de experți și al societății civile.
Contribuția tuturor este esențială pentru reușita unui demers atât de complex!
Au trecut 18 ani de la ultima revizuire a Constituției României. În această perioadă, am văzut cum legea fundamentală a fost folosită fie ca bâtă, fie ca scut de către unii politicieni, în funcție de interesele politice de moment.
De multe ori, diferiți actori politici și-au forțat atribuțiile constituționale. S-a ajuns în momente de criză politică, în care actuala Constituție nu a putut oferi soluții destul de clare pentru depășirea lor.
De aceea, trebuie să ne punem întrebarea cum dorim să reformăm Constituția? Care sunt acele direcții și principii care să aibă un caracter eficient în plan normativ?!
La nivel general, cred că legea fundamentală trebuie să întărească instituțiile astfel încât să avem un stat capabil să garanteze drepturile și libertățile cetățenilor. Oamenii trebuie să se simtă protejați cu adevărat de către stat!
În al doilea rând, consider că un sistem de guvernare eficient este acela care generează un control reciproc între puterile statului și nu permite niciunui actor instituțional să concentreze puterea în mâinile sale.
Din păcate, acest principiu fundamental nu și-a găsit întotdeauna și aplicarea în practică. În România, am asistat de multe ori la un proces de personalizare a puterii. Cei care au ajuns să ocupe diverse funcții în stat au modelat instituția, conform propriilor dorințe și interese. În final, această forțare a dus la o perturbare a echilibrului între puterile statului și… la conflict!
Din această perspectivă, o clarificare a atribuțiilor președintelui cred că se impune. Trebuie să ne gândim dacă e momentul să depășim angoasa dictaturii comuniste în ceea ce privește statutul și rolul președintelui.
Acum 3 decenii a fost stabilit un sistem echilibrat prin care cetățenii să își aleagă direct președintele, însă puterile sale au fost limitate ca să nu devină un dictator.
Trebuie ca cei care vor lucra la reforma Constituției să se pronunțe dacă acest sistem – în care președinte este o struțo-cămilă între un președinte francez, de exemplu, și un monarh spaniol mai poate funcționa în România.
Rolul președintelui a fost gândit ca un producător de consens. Din păcate, a sfârșit de multe ori în a fi un producător de tensiune în societate. Nu de puține ori am văzut cum președintele și-a depășit rolul de mediator și a intervenit brutal peste celelalte puteri constituționale.
De altfel, relațiile dintre președinte și premier au balansat în ultimii 30 de ani între conflict și obediență. Am văzut că, atunci când majoritatea parlamentară a fost favorabilă președintelui, acesta a ajuns șeful de facto al Guvernului. Premierul a devenit o marionetă. În cealaltă extremă, a coabitării, președintele a fost mai degrabă izolat de către primul-ministru, care a preluat toată puterea executivă. Aceasta nu este normalitatea! (pauză)
Apoi, în plan parlamentar, mi-aș dori, de exemplu, să existe un anumit interes pentru reglementarea moțiunii constructive de cenzură, pe model german. În România, partidele politice au transformat moțiunile de cenzură într-un instrument de imagine și prilej de atacuri politice la adresa adversarilor.
De aceea, eu cred că moțiunea de cenzură trebuie să semnifice nu numai retragerea încrederii, ci și acordarea ei unei alte persoane, care să-și asume de bun început acest rol. Demiterea premierului trebuie să conducă automat la desemnarea unui alt prim-ministru. Nu am fi stat acum 2 luni fără guvern, dacă am fi avut acest instrument în Constituție.
În plan guvernamental, cred că viitoarea Constituție trebuie să găsească mecanisme mult mai clare de limitare a practicii excesive a ordonanțelor de urgență. Parlamentul nu este anexa Guvernului, ci un partener instituțional. S-a folosit prea mult pretextul urgenței astfel încât practica ordonanțelor a devenit o modalitate curentă de legiferare. Lucrurile nu mai pot continua așa!
În general, este nevoie de o clarificare a atribuțiilor fiecărei puteri în parte. Și sunt convins că experții vor găsi cele mai bune soluții astfel încât să nu devenim victimele unui experiment constituțional!
Trebuie să ne gândim serios dacă ne aflăm în acel „moment constituțional”. Am ratat acest moment după integrarea în UE și NATO. Am ratat în 201, am ratat și în 2013, când am avut o largă majoritate parlamentară.
Nu avem scuze dacă vom rata din nou! După 30 de ani, nu mai putem să punem doar niște proptele. Ele nu rezolvă nimic! Nu aduc dezvoltare, continuitate și stabilitate!
Societatea așteaptă o Constituție modernă, care să reflecte realitatea, dar care să conducă la dezvoltare și să ofere soluții inovative la provocările viitorului.
Trebuie să facem o reformă constituțională serioasă. Și avem nevoie de fiecare român pentru a reuși acest lucru!”, a spus Marcel Ciolacu, în Parlamentul României.
R. Dan