Familia conferă stabilitate societăţii din care face parte şi este protejată prin legi scrise şi nescrise. Statul îşi asumă responsabilitatea reglării relaţiilor dintre indivizi în interiorul familiei, mai ales în momente cruciale. Biserica are rolul de a consfinţi momentele importante pentru evoluţia unei familii prin botez şi cununie.
Ca formă istorică de comunitate umană, familia are un nucleu social elementar întemeiat prin căsătorie şi întreţinut prin relaţii biologice, economice şi spirituale. Căsnicia perfectă necesită inteligenţă şi perseverenţă, în sensul modelării constructive cu voinţă, educaţie şi forţă morală. Baza familiei este aluatul făcut din ingrediente ca: armonie, frumuseţe spirituală, sinceritate şi încredere.
Sociologii o descriu ca pe grupă de membri înrudiți prin legături de sânge sau căsătorie. Familia are importanță economică, fiind considerată celula de bază a societății umane.
Originea latină provine de la famulus, cuvânt care înseamnă sclav de casă, dar sensul s-a schimbat în decursul timpului. În trecut, familia era proprietatea bărbatului şi nu existau relații familiare. Familia are funcția biologică de reproducere şi alte trei funcții sociale elementare:
- socializare sau educare, prin formarea capacității de adaptare și motivare în conviețuirea socială;
- economică, ce asigură material copiii și-i protejează de lipsuri și boli;
- politică, ce asigură copiilor o poziție legitimă în societate.
C.N.