Desert rece creat din produse lactate și cremă dulce sau fructe, înghețata provine din Mesopotamia şi există într-o mare varietate.
Istoria povesteşte că faraonii solicitau să li se trimită gheaţă pe mare, iar, în secolul al cincilea înainte de Hristos, grecii vindeau conuri de gheaţă amestecate cu miere şi fructe.
În Imperiul Roman, împăratul Nero poruncea să-i fie aduse gheaţă şi zăpadă din munţi pentru a fi combinate cu fructe şi miere. Împăratul Tang din Shang, China, adora amestecul din zăpadă şi sirop de fructe şi lapte.
Marco Polo a inclus laptele în îngheţată, preluând ideea din China şi aducând-o în Italia. Amestecarea laptelui cu gheaţă făcea desertul mai cremos, ceea ce a prins foarte repede la nobilime, devenind un ingredient mult râvnit la dineurile fastuoase.
Din Italia, laptele îngheţat a ajuns în Franţa, prin Catherine de Medici, care poruncea bucătarilor să-i pregătească specialitatea delicioasă. În scurtă vreme, un bucătar francez şi-a deschis un magazin special pentru a vinde îngheţată, fiind primul care a adăugat aroma de ciocolată şi de căpşuni la laptele îngheţat.
În America, îngheţata a ajuns în secolul al optsprezecelea, la New York existând magazine ce vindeau exclusiv îngheţata.
Aparatul de îngheţată a fost inventat pe la mijlocul secolului al nouăsprezecelea, iar frigiderul mecanic la începutul secolului al douăzecilea.
Roxana Mera