Oamenii de afaceri din industria tipografiilor vor adopta o poziție oficială comună față de demersurile agresive ale instituțiilor de stat, care vor să impoziteze suplimentar această activitate, a declarat un om de afaceri din această breaslă pentru Sursa Zilei.
Reprezentanții tuturor tipografiilor importante din România se reunesc la Iași, de vineri până duminică, în cadrul unei adunări generale a Asociației Tipografilor Transilvania (ATT). Aceasta este singura asociație profesională de profil activă în România.
Scandalul a început în acest an, când Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), instituție publică, a declanșat o campanie de trimitere a unei scrisori de impunere de plată către companiile din industria grafică – tipografii, agenții de publicitate, edituri, producători, intermediari. AFCN somează tipografiile să plătească retroactiv 3% din valoarea tipăriturilor din ultimii trei ani, plus penalități de întârziere.
Scrisorile sunt trimise, în mod inexplicabil, prin intermediul unor cabinete de avocatură private.
Campania se referă la un articol al OUG 51/1998, care nu a fost niciodată aplicat, deși este în vigoare, pentru că este ambiguu și nu există norme metodologice.
Baza de date către care s-a trimis această somație de plată este stabilită după codul CAEN al multor tipografii, agenții de publicitate, edituri, firme de producție etc. Acest mod de lucru nu are nicio logică economică, pentru că există firme cu multe coduri CAEN, iar pe unele dintre cele secundare nu le folosesc niciodată.
OUG 51/1998 stabilește că pentru orice lucrare în care se folosește patrimoniul cultural sau public, se plătește 3% din vânzări. Practic, dacă o editură scoate pe piață un album despre București în care inserează fotografii și texte cu și despre muzeele din București, cu statuete sau opere de arta, trebuie să se supună acestei ordonanțe.
Problema este că două paragrafe din OUG se completează în mod ambiguu, fiind introduse clase mari de produse tipografice, prin formularea “și alte tipărituri mixte”, care s-ar putea referi la orice.
”Dacă o tipografie tipărește un poster pentru o firmă de băuturi sau un calendar pentru o firmă de telefonie, de ce ar trebui sa plăteasca 3% la AFCN? Formularea alte tipărituri mixte acoperă și aceste produse”, a afirmat sursa citată, care a dorit să rămână anonim.
În plus, membrii ATT atrag atenția asupra altor aspecte concrete:
- Nu este clar cine plătește aceste taxe. Formularea ”din vânzare” ar însemna că tot lanțul plătește: tipografia când vinde către editură, editura când vinde către librărie, librăria când vinde către client – rezultă astfel o taxă de peste 9%.
- În mod normal, această taxă ar trebui plătita de beneficiar, ca în cazul accizelor la țigări sau benzină. Astfel, editura ar trebui să perceapă clientului taxa și să o verse la stat, în cazul clienților care cumperă un catalog cu Munții Carpați sau despre castelele din România.
- Ce s-a făcut din 1998 până în 2012 pentru informarea agenților economici cu codul CAEN “editură”?
- Cine plătește pentru perioada 1998-2010? Cine nu și-a făcut treaba la AFCN și în Guvern?
- Cine clarifică cadrul legal, prin stabilirea normelor metodologice și pentru eliminarea ambiguităților?
- Cine face controalele? Ar trebui un aparat imens de funcționari pentru a verifica toate facturile din ultimii trei ani pentru mii de agenți economici.
- De ce AFCN folosește un ton amenințător? Pe plic scrie ”campanie de informare”, iar tonul scrisorii este de impunere.
La începutul acestei luni, deputatul UDMR Laszlo Odon Fejer, a depus o propunere legislativă pentru abrogarea lit. f) a aliniatului 1 din art. 21 al OUG 51/ 1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale, cunoscută ca Legea Fondului Cultural Național.
Fejer susține că AFCN interpretează abuziv și discreționar aliniatul f) al art. 21, iar ducerea la capăt a acestei acțiuni ar însemna ”colapsul industriei tipografice”.
„Forma în vigoare a actului normativ lasă loc mai multor interpretări privind aria de aplicabilitate, drept urmare, este de preferat abrogarea literei pentru că situațiile în care legea se aplică asupra actului cultural sunt reglementate în celelalte litere ale articolului”, se afirmă în expunerea de motive a propunerii legislative.
Vlad Bârleanu