Detaliul revoltător de care ar trebui să ţină cont senatorii PSD care rescriu legea educaţiei naţionale
Nicio autoritate din România nu a fost capabilă să închidă grădiniţa groazei din Constanţa, acolo unde zeci de copii au fost supuşi unor traume fizice şi psihice relevate după luni de tratament de specialitate.
Constatările Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea le arată procurorilor în ce direcţie trebuie să ducă ancheta. Lipsa de imaginaţie juridică a anchetatorilor este justificată, verbal, de inexistenţa precedentului. Între timp, inspectorul de specialitate din cadrul Inspectoratului Școlar al Județului (ISJ) Constanţa, în mandatul căruia s-au petrecut grozăviile de la „Micul Regat” şi care a fost recunoscut de unii părinţi la inaugurarea din 2011 a pretinsei grădiniţe, a fost promovat pe postul de inspector general adjunct.
1. Cele două spaţii având funcţiunea de învăţământ preşcolar , funcţionau fără nicio autorizaţie din punct de vedere al securităţii la incendiu;
2. La nivelul societăţii, nu era asigurată organizarea activităţii de apărare împotriva incendiiilor, respectiv afişarea planurilor de evacuare a persoanelor;
3. Nu se asigura prevederea unei scări de evacuare exterioară pentru fiecare etaj aferent celor două spaţii (puncte de lucru), precum şi echiparea acestor spaţii cu mijloace tehnice de primă intervenţie (stingătoare).”
ISU Constanța
Răspuns la petiţia unui părinte – 11.07.2014
Acest control al pompierilor constănţeni a fost făcut în data de 6 iunie 2014, a doua zi după ce Sursa Zilei a atras atenţia că spaţiile în care erau înghesuiţi peste 100 de copii nu corespund cerinţelor minimale de siguranţă în faţa incendiilor. Concluzia a fost generată de o simplă analiză a amplasării grădiniţei (la demisolul şi parterul unui bloc de apartamente), dar şi de o întâmplare relatată de unul dintre părinţi. Acesta a povestit cum un copil care fusese pedepsit prin închiderea în baie a lăsat să curgă apa, inundând astfel prizele de la etajul inferior. Acest lucru ar fi fost imposibil dacă spaţiul ar fi fost construit şi amenajat cu respectarea normativelor pentru instituţiile de învăţământ preşcolar.
Un al doilea control a fost dispus, la solicitarea părinţilor, după aproape încă o lună, când doar unul dintre sediile pretinsei grădiniţe Micul Regat mai era activ.
În urma controlului executat în data de 2.07.2014, s-a constata dotarea spaţiilor respective cu mijloace de primă intervenţie (stingătoare), precum şi suspendarea (întreruperea) activităţii pentru punctul de lucru din strada Barbu Lăutaru, nr 1A. Faţă de cele constatate , vă comunicăm că s-a luat măsura sancţionării contravenţionale cu amendă a celor vinovaţi, a comunicării, în scris, către cei în drept, a obligaţiei de a lua măsurile legale ce se impun pentru remedierea deficienţelor constatate
ISU Constanța
Răspuns la petiţia unui părinte – 11.07.2014
După Protecţia Consumatorului şi Direcţia de Sănătate Publică, ISU Dobrogea a aplicat al treilea rând de amenzi „grădiniţei” Micul Regat. Ghilimelele sunt impuse de absenţa oricărei reglemetări a activităţii susţinute în cele două sedii ale pretinsei instituţii de învăţământ preşcolar. La Micul Regat au lucrat în 2013 trei educatoare care predau şi la grădiniţe de stat. Una dintre acestea este soţia unui parlamentar local (aflat pe listele UNPR), dar care nu apare în imaginile suprinse de camerele de supraveghere. Pe imagini apare însă în ipostaze explicit agresive soţia preotului care conduce Seminarul Teologic din Constanţa. Pe numele femeii, însărcinată la momentul publicării imaginilor, părintele care şi-a recunoscut copilul tărât de gât şi de braţe a depus separat o plângere penală. Procurorul care instrumentează acest caz reclamat la parchet din decembrie 2013 nu reţinuse până atunci decât vinovăţia a trei îngrijitoare, care au fost cercetate sub control judiciar din luna februarie pentru purtare abuzivă – sancţionată şi cu amendă de noul Cod Penal. Aceleaşi camere de supraveghere au stocat însă gesturile violente ale mai multor angajaţi, inclusiv ale directorului educativ – Cristina Manolache. Figura acesteia este chiar cel mai des invocată în timpul terapiei cu copiii agresaţi. În doar două după-amieze, părinţii au notat 81 de gesturi violente împotriva copiilor, însă doar 7 au fost reţinute de anchetatori.
Copii de patru ani la terapie: „Nu ştiu să fiu cuminte! NU mai ştiu ce pot să fac ca să te mulţumesc? Vrei să mor!”
Doar perseverența câtorva părinţi care doresc să-i vadă pedepsiţi pe cei care le-au rănit profund copiii mai ţine în viaţă un dosar pe care procurorii constănţeni au pus crucea nepăsării.
Din decembrie 2013, o familie din Constanţa trăieşte o dramă. Părinţii au aflat cu greu la ce tortură psihică le-a fost supus băieţelul care nu a împlinit 4 ani, ei considerându-se complici activi. După ce au verificat 18 grădiniţe private din oraş, cei doi părinţi au ales-o pe cea bine dotată, cu cele mai multe opţiuni de dezvoltare şi pe cea la care poza directorului educaţional ilustra cel mai bine profesionalismul. Timp de şapte luni aceşti doi părinţi şi-au văzut copilul transformându-se într-o persoană necunoscută, ascunsă şi temătoare, care reacţiona agresiv la simpla sugestie că trebuie să se întoarcă la grădiniţă. Educatorii le spuneau acestor doi părinţi că au un copil foarte nascultător care trebuie neapărat pedepsit. Le-au recomandat să-l pună la colţul de ruşine şi să-i interzică accesul la lucrurile care-i făceau plăcere. Când copilul a fost luat acasă pentru a doua oară în câteva săptămâni cu răni la urechi, părinţii au devenit circumspecţi.
Un reportofon montat într-o jucărie de pluş a desluşit pentru toţi părinţii motivele pentru care copiiilor lor le era frică să doarmă la prânz. A fost clar şi de ce copii de 3-4 ani dădeau semne de chelire sau de ce strigau că vor suc ca la grădiniţă, căci altfel nu pot dormi.
Copii erau legaţi cu cearceaful şi scoşi din dormitorul amenajat ad-hoc la grădiniţă, erau ameninţati, bătuţi, pedepsiţi constant, închişi în dulap sau scoşi în faţa grădiniţei (în decembrie) fără haina de iarnă.
Gesturile educatorilor şi îngrijitoarelor nu aveau însă nicio logică pentru ei, astfel încât copii nu conştientizau ce reguli trebuie să respecte astfel încât să nu fie pedepsiţi.
Acum, la distanţă de câteva luni de experienţa grădiniţei, un alt copil de dezlănţuie la terapie. „Nu ştiu să fiu cuminte! NU mai ştiu ce pot să fac ca să te mulţumesc? Vrei să mor!”. Replicile i-au fost adresate terapeutului în momentul în care un banal gest l-a readus pe micuţ în situaţia de a retrăi întâmplările stresante de la grădiniţă. Părinţii povestesc cum zilnic traversează momentele lungi ale unor astfel de crize din care cu greu îşi pot salva copiii de o furie exprimată aproape mecanic. Comportamentul lor arată spaima care le-a fost inoculată, frica de a vorbi despre ceea ce li s-a îmtâmplat, teama de a rămâne fără părinţi, fără afecţiune, dacă recunosc agresiunile. Atunci când povestesc sau doar confirma mici frânturi din experienţele trăite la grădiniţă, copiii le şoptesc la ureche părinţilor sau se ascund după obiectele din casă.
Mihaela Chiper