Tu, în fiecare zi, să privești cerul și să spui: „Doamne, în mâinile tale îmi încredințez sufletul și mântuirea mea!” și să faci metanii câte poți. Să nu faci niciodată rău, să nu ieși niciodată din cuvântul duhovnicului și să nu-ți părăsești niciodată ascultarea ta și te vei mântui!
Regretele vin întotdeauna după ce ai murit! „Necroloagele” – să nu dați doi bani pe ele, sunt numai minciuni și vorbe fandosite! Cine te iubește, să te vorbească de bine cât trăiești, după moarte, vorbele să le ținăpentru el!
În momentul în care ești curat cu inima, rugăciunea ta este făcută cu credință. În momentul în care tu ești fals pe dinăuntru și necredincios, raționalist, darwinist și toate metodele acestea de a te îndoi de existența lui Dumnezeu, alea nu-ți mai folosesc cu nimic! Mulți din cei bogați își lasă averile după moarte și le lasă, sub formă de filantropie, urmașilor, ca atunci când nu vor mai fi ei, să fie împărțite în numele lor și să fie pomeniți! Acestea, înaintea lui Dumnezeu, sunt fapte moarte! De ce? Pentru că tu, dacă ai fi trăit o mie de ani, averile alea ar fi fost o mie de ani ale tale. N-ar fi ajuns în mâna celui sărac niciodată! Dar, după ce te-ai săturat tu de trăit și nu ți-au mai trebuit, vrei ca numele tău să fie înscris în ele.