„Nu numai cu pâine va trăi omul…” (Matei 4:4)

Despre ce fel de pâine este vorba aici? Despre două feluri de pâine: pâine materială şi pâine duhovnicească, căci nu putem câştiga nici una dintre acestea fără harul şi milostivirea lui Dumnezeu.

Care este a patra cerere din rugăciunea domnească?

Pâinea noastră, cea a zilei ce vine, dă nouă astăzi.

Ce dorinţă arătăm prin această cerere?

Mai întâi, prin ea ne arătăm încredinţarea că fără puterea şi milostivirea lui Dumnezeu nu putem trăi nici măcar o zi. Apoi, pentru că putem muri în orice zi, ne rugăm lui Dumnezeu să ne mântuiască de dorinţa nebunească a adunării de bogăţii pentru viitorul îndepărtat, când aproapele nostru poate muri din lipsa pâinii celei de fiecare zi. Cu alte cuvinte, Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea nici mai mult, nici mai puţin decât ce ne este de trebuinţă.

Despre ce fel de pâine este vorba aici?

Despre două feluri de pâine: pâine materială şi pâine duhovnicească, căci nu putem câştiga nici una dintre acestea fără harul şi milostivirea lui Dumnezeu. Pâinea materială o luăm din pământ, iar pâinea duhovnicească ne vine din cer. Cea dintâi este pentru trup, iar cealaltă pentru suflet. Despre pâinea materială, Hristos a spus: „Nu numai cu pâine va trăi omul…” (Matei 4:4), iar despre pâinea duhovnicească a zis: „Eu sunt pâinea cea vie carea s-au pogorît din cer: de va mânca cineva din pâinea aceasta, viu va fi în veci” (Ioan 6:51). Astfel, pâinea noastră cea de toate zilele este mai întâi de toate Hristos, altă pâine este numai un adaos la aceasta.

„Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.”

(Isaia 58:3,9)