O nouă serie de fotografii de înaltă rezoluţie cu planeta pitică Pluto, extrem de spectaculoase, realizate de sonda spaţială New Horizons, au fost publicate recent de NASA.
Potrivit huffingtonpost.com, noile imagini, realizate pe parcursul verii, în timp ce sonda New Horizons a survolat această planetă pitică, le vor permite oamenilor de ştiinţă să examineze anumite trăsături specifice ale reliefului de pe Pluto.
Una dintre imagini prezintă regiunea întunecată Cthulhu în apropiere de o câmpie îngheţată, denumită Sputnik Planum – aceste nume sunt informale, până când vor fi aprobate de Uniunea Astronomică Internaţională.
Dacă un artist ar fi pictat-o pe Pluto înainte de survolarea făcută de sonda noastră, aş fi spus cel mai probabil că e vorba de o imagine exagerată. Însă acestea sunt exact elementele de relief care există de acolo.
Alan Stern,
principalul coordonator al misiunii New Horizons, cercetător la Southwest Research Institute
Alan Stern spune că noile imagini au dezvăluit „o diversitate a formelor de relief şi o complexitate a proceselor telurice care nu seamănă cu nimic din ceea ce oamenii au văzut până acum în Sistemul Solar”.
Unele dintre acele forme de relief spectaculoase par a fi dune.
„Să vezi dune pe Pluto – dacă acestea sunt cu adevărat acele forme – ar fi o ipoteză foarte îndrăzneaţă, deoarece atmosfera lui Pluto este în prezent foarte rarefiată”, a spus William B. McKinnon, coordonatorul echipei de Geologie, Geofizică şi Imagistică (GGI) din cadrul misiunii New Horizons, care lucrează la un sediu operat de NASA în California – Ames Research Center din Moffett Field.
Ori Pluto a avut o atmosferă mai groasă în trecut, ori anumite procese pe care încă nu le-am detectat continuă să se producă. Este o enigmă.
William B. McKinnon
coordonatorul echipei de Geologie, Geofizică şi Imagistică (GGI) din cadrul misiunii New Horizons
O altă imagine prezintă forme de relief care seamănă cu „rămăşiţele montane, haotic amestecate, ale unor terenuri sfărâmate de pe Europa, satelitul îngheţat al lui Jupiter”.
Suprafaţa lui Pluto este absolut la fel de complexă ca aceea a lui Marte. Acei munţi amestecaţi în mod aleatoriu ar putea fi blocuri uriaşe de gheaţă din apă dură care plutesc pe un depozit vast, mai dens, dar mai moale, de azot îngheţat, în regiunea denumită până acum informal Sputnik Planum.
Jeff Moore
cercetător NASA
Sonda spaţială New Horizons a început să trimită spre Pământ aceste fotografii de înaltă rezoluţie, în weekendul trecut. Specialiştii se aşteaptă ca sonda să aibă nevoie de 16 luni pentru a trimite pe Terra toate datele şi fotografiile realizate în timpul survolării lui Pluto. Mai multe fotografii vor fi publicate de NASA zilele viitoare, iar unele dintre acestea vor include imagini cu sateliţii lui Pluto.
Sonda New Horizons va continua să transmită date şi imagini pe Pământ până la sfârşitul anului 2016. Sonda americană se află în prezent la o distanţă de 4,7 miliarde de kilometri de Terra şi la 39 milioane de kilometri de Pluto şi a pătruns în Centura Kuiper, o aglomerare vastă de fragmente de corpuri cereşti aflate dincolo de orbita planetei Neptun.
New Horizons, lansată de NASA în 2006, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar şi corpurilor spaţiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.
„Întâlnirea” dintre New Horizons şi Pluto a completat misiunea de explorare a celor „nouă planete clasice” din Sistemul Solar: odată cu survolarea lui Pluto, toate cele nouă corpuri cereşti vor fi fost explorate cel puţin o dată de o sondă spaţială.
De la trecerea sondei Voyager 2 pe lângă Neptun la sfârşitul anilor 1980, nicio planetă (clasică, pitică) nu a fost explorată de la o distanţă atât de mică, aşa cum o face sonda New Horizons.
Pluto se află în Centura Kuiper, o regiune de mini-planete şi alte corpuri îngheţate care orbitează Soarele dincolo de Neptun şi despre care se crede că sunt rămăşiţe ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.
De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a rămas un mister pentru savanţi, care se chinuie să explice de ce o planetă cu o rază atât de mică ar putea exista dincolo de lumile uriaşe ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.
În 1992, astronomii au descoperit că Pluto, situată la o distanţă de Soare de 40 de ori mai mare decât cea dintre Terra şi astru, nu era singură în depărtările Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomică Internaţională (International Astronomical Union) a decis să reevalueze definiţia unei „planete”.
În 2006, cu New Horizons deja lansată, Pluto şi-a pierdut titlul de a noua planetă a Sistemului Solar, fiind clasată în categoria „planetelor pitice”, deoarece nu a „curăţat” spaţiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.
Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similară centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta şi cuprinde mult mai multe corpuri spaţiale, formate din diferite tipuri de gheaţă. Centura Kuiper a fost denumită după Gerard Peter Kuiper (1905 – 1973), un astronom olandezo-american care a prezis şi demonstrat existenţa acestei centuri de materie a Sistemului Solar.
În afară de New Horizons, astronomii contează în anii viitori şi pe sistemul de imagistică în infraroşu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spaţial James Webb – deocamdată programat pentru lansare în 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetări şi mai detaliate, precum compoziţia chimică de la suprafaţa lui Pluto şi a sateliţilor săi, dar şi de la suprafaţa numeroşilor asteroizi care se află în Centura Kuiper.