De fiecare dată când intrăm într-un hipermarket suntem pur și simplu loviți de iluzia diversității. Vedem 50 de feluri de cereale, brânză, iaurt, băuturi carbogazoase, apă, carne, dulciuri, etc. În realitate, însă, majoritatea acestor alimente conțin același ingredient în listă – porumb, într-o formă sau alta.
Începând cu anii ’50, americanii au început să producă porumbul la un cost extrem de mic, ajungând să aibă o productie în exces, iar acest exces a trebuit să fie folosit cumva. Astfel, pe lângă hrănirea animalelor, porumbul a ajuns să fie unul dintre ingredientele principale folosite în alimentele promovate de așa zisele companii multinaționale. Produse precum ketchup, sucuri, dressing-uri, iaurturi, cereale, dulciurile, pâinea, siropul, produsele de patiserie, înghețata, supele și lista continuă, cuprind – într-o măsură mai mică sau mai mare – derivate din porumb, în special sirop de porumb bogat in fructoză.
Această aparentă diversitate este de fapt o mare păcăleală. Toate aceste rafturi pline de culori și etichete diferite aparțin de fapt doar câtorva mari companii care dicteaza practic ce mâncăm și ce contine mâncarea noastră. De exemplu, nu multe persoane știu că chipsurile de cartofi Pringles sunt produse de fapt de marele concern Procter & Gamble care detine printre altele și mărci precum Tide, Gillette, Braun, Tampax, Pempers, Pantene, Oral-B sau Iams. P&G produce, de asemenea, parfumurile Hugo Boss și Lacoste, precum și Head and Shoulders, Bounty, Duracell, Vicks sau Fixodent.
Pepsi Co oferă o serie de 22 produse diferite care se găsesc în 200 de țări și care generează fiecare dintre ele aproximativ un miliard de dolari pe an. Dintre aceste produse cele mai cunsocute sunt : Pepsi, Dole, Getorade, Lipton, Mirinda, 7up, Mountain Dew, Lays, Cheetos, Doritos, Fritos, Sun Chips, Quaker
Coca Cola, un alt gigant mondial, controlează branduri precum : Coca Cola, Glaceau, Dasani, Fanta, Nestea sau Sprite.
Kraft se poate mândri cu o gamă foarte mare de produse dintre care cele mai cunoscute de către consumatorii români sunt :Milka, Toblerone, Cote D’ore, Oreo, Jacobs, Cadbury, Philadelphia, Halls, Trident, Dr Pepper, Orangina, Chiclets etc..
Nestle cuprinde branduri precum : KitKat, Rolo, After eight, Nescafe, Cafee Matee, Perrier, S Pellegrino, Vittel, Wonka, Nesquick, Powerbar. Dar Nestle merge mai departe. Poate nu știați că nu numai oamenii sunt cei serviți de aceștia dar și animalele. Astfel branduri precum : Purina, Friskies, Alpo, Beneful sau Dog Chow aparțin tot de același mare concern. Nestle deține, de asemenea, 30 % din acțiunile firmei Loreal care promovează produse precum : Garnier, Vichy, Maybelline și parfumurile Ralph Lauren, Diesel, Armani și Yves Saint Laurent.
Chiar și când alegem dulciurile sau gumele de mestecat pentru copiii noștri nu avem de unde alege pentru că multe dintre acestea aparțin de Mars, un concern mai puțin cunoscut și care posedă nume precum : Wrigley, Uncle Bens, Twix, Mars, Milky Way, M%M, Snickers, Skittles, Hubba Bubba, Orbit, Juicy Fruit, Doublemint, Wrigley Spearmint, Freedent. Mars se pare că nu a scăpat din vedere și prietenii nostri cu patru lăbuțe. Astfel, el deține și firmele Whiskas, Royal Canin sau Pedigree.
Kellogs este probabil cel mai mare grup care ne servește produse pentru micul dejun. Astfel, firme precum : Corn Flakes, Kellogs, Muslix, Mini Wheats, Crispix, Multi Grain, Eggo sau Cheez it apartin de acesta.
Alte mari grupuri precum Unilever (Dove, Axe, Cornetto, Magnum, Bertolli, Becel, Knorr, Hellmanns, Sun, Pespodent; Johnson&Johnson (Visine, Nizoral, Splenda, Neutrogena, Tylenol, Nicorrete, Johnson’s Baby, One Touch, Care Free sau General Mills (Cheerios, Yoplait, Wanchai, Haagen Dazs, Val Nature) fac parte din grupul celor câteva mari nume care dicteaza practic ce mâncăm.
Probabil, strategiile acestor mari companii se bazeaza pe faptul ca majoritatea consumatorilor au iluzia diversității. Omul intră în magazin, vede multe culori, logo-uri, branduri și crede că are de ales. Nu știe că de fapt el alege din produsele aceluiași producător. Apoi mai este avantajul că toți banii merg în același buzunar. Monopolul este atins mult mai ușor creând impresia de diversitate. Se mai merge și pe ideea că, din zece produse ale aceluiași producător, fiecare își găseste unul care să-i placă.
Dar poate ar mai fi un motiv. Un proverb spune “nu-ți ține toate ouăle în același coș”. Un studiu făcut în Anglia a ajuns la concluzia că oamenii se simt induși în eroare de faptul că unele companii nu indică clar cine este de fapt “părintele” lor . În studiul făcut au fost intervievați consumatori ai unui produs organic ”Seeds of Change”, în care aceștia și-au exprimat o încredere de 71% față de doar 15% în ceea ce privește “părintele” său Mars. Un alt exemplu bun folosit în studiu a fost ciocolata organică “Green & Black’s”, produsă din 1991. În 2005, aceasta a fost cumpărata de Cadbury pentru ca apoi, în 2010, Cadbury să fie cumpărată de Kraft. În momentul în care au fost întrebați de încrederea pe care o au în brandul “Green& Black’s” oamenii au răspuns cu un nivel de încredere de 53% pe când numai 21% pentru Kraft, iar în ceea ce privește responsabilitatea socială Green& Black’s 44%, iar Kraft 15%.
Oricum ar sta lucrurile, iluzia ramâne. Oamenii se vor duce în continuare să cumpere produsele frumos ambalate și colorate.
O.D.