Iisus tace, pentru că și Adam a tăcut într-un somn adânc atunci când Dumnezeu i-a scos din coastă femeia și a pus-o lângă el, ca dimensiune sacramentală a familiei, și a spus: „Iată, acum os din oasele mele şi carne din carnea mea; aceasta se va chema femeie.”
Și tace Adam, nedându-și cu părerea față de forma femeii, nedându-și cu părerea față de frumusețea femeii, inteligența femeii, de dimensiunea spirituală înaltă sau joasă a femeii, dar, discută cu femeia la Pomul Binelui și Răului și, de comun acord, cad în îndepărtarea de Dumnezeu si în apropierea de păcat.
Tace si Iisus în apă, la botez, când se deschid cerurile, tace Iisus în apă când vede porumbelul și tace în apă când îi pune Ioan mâna în creștet. Dar nu mai tace Iisus atunci când este bătut în cuie și strigă cu glas de tunet: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Și exegeții vin și spun: „E Taina Morții, pe care a pătruns-o Dumnezeu!” Dar Hristos a pătruns Taina Morții de când s-a întrupat! Prunc în brațele lui Dreptul Simion era, când Sfânta Proorociță Ana, i-a spus: „Sabie va trece prin sufletul tău!” Iar Fecioara ținea ascunse cuvintele în inimă și cugeta la ele! Ce spuneTatăl, când Fiul stă în apă la botez? „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit: pe Acesta ascultaţi-L”.
Și de ce îi spune „Cel iubit”? Pentru că El este cel mai fidel lucrător și împlinitor al Planului de Mântuire!
„Omul va cădea!” spune Tatăl Și Fiul răspunde: „Iar Eu îl voi răscumpăra, îl voi ridica!” Și iată-l pe Fiul, în plină Acțiune Mucenicească! Și dacă atunci, la Înălțare, îl găsim suindu-se la cer, tot printre îngeri cântând, stiți că a durat 9 zile până la trimiterea Duhului Sfânt pe pământ, a stat din treaptă în treaptă, a stabilit din harierarhile cerești. Și ce cântau îngerii? „Cine este acesta care vine de pe Pământ cu haina roșie ca sângele?Acesta este Fiul lui Dumnezeu Cel Prea Înalt, Acesta este „Domnul Savaot” Sfânt, Sfânt, Sfânt ESTE Domnul Savaot (Isaia 6,3), plin e cerul şi pământul de mărirea Lui!”
DECI, IATĂ CINE URCĂ CERURILE!!! DOMNUL ÎNGERILOR, ÎMPĂRATUL TIMPURILOR. Este singurul care coboară sub timp, „Nu este al vostru a şti anii sau vremurile” (Matei 24, 36) Vremile şi anii sunt în mâna Domnului! Nu știu nici Fiul, nici îngerii ceasul acela, ci numai Tatăl! Și iată-l pe Fiul făcând dinstincție, ca un semănător între grămezile cu semințe, pe care le seamană, alegând pe fiecare după soi și așezând timpurile, și vremile, și anii, punând veacurile, punând vânturile, punând luminătorii, misiunea pământului, soarelui, stelelor, lunii… care toate au viață și se supun Celui care le-a poruncit să fie și sălucreze.
„Lege au pus și n-o vor trece.”