Judecătorul consideră că președintele României era obligat demult să facă verificări pentru a descoperi dacă există „magistrați acoperiți”
Judecătorul Horațius Dumbravă, fost președinte și actual membru al Consiliului Superior al Magistraturii, recunoaşte că s-a văzut de două ori cu preşedintele Traian Băsescu şi că au vorbit o dată la telefon, dar îl acuză pe şeful statului că nu şi-a făcut treaba în privinţa aplicării Legii 303/2005 privind statutul magistraților.
- Cel mai important mesaj din spațiul public este că avem oameni acoperiţi în toate instituţiile statului şi văd că aţi revenit, cred că a treia sau a patra oară, cu cererea către CSAT pentru deconspirararea magistraţilor agenţi.
Se împotmoleşte povestea aceasta chiar la cel care trebuie să-şi îndeplinească obligaţia legală. Spun asta pentru că legea obligă Consiliul Suprem de Apărare a Ţării să facă verificări asupra fiecărui magistrat în parte dacă este agent al vreunui serviciu de informaţii, aici intrând şi cele din afara ţării sau dacă este informator. El trebuie să facă aceste verificări, să le trimită la CSM pentru fiecare magistrat în parte. Astfel încât să fie depuse, confidenţial, la mapa fiecărui magistrat.
- S-a făcut asta vreodată totuşi?
Da, culmea este că s-a făcut acest lucru! În 2006 şi în 2010, dacă nu mă înşel, dar doar pentru magistraţii care au intrat atunci în sistem. Pentru cei care au terminat INM au fost trimise declaraţiile notariale şi s-au făcut verificări. E adevărat că nu s-au făcut pe fiecare magistrat în parte, ci global. Două, până în trei sute de tineri magistraţi.
- V-a explicat cineva cum au fost făcute aceste verificări?
Nu. CSM a trimis în trei ani disparaţi, nu consecutivi, declaraţiile notariale pe proprie răspundere, şi doar pentru magistraţii intraţi atunci în sistem. Teoretic este şi foarte simplu! Trebuie contactate ministerele care au responsabilitate pentru respectivele servicii. Spre exemplu, MApN mi-a răspuns deschis, sincer şi răspicat că nu există niciun ofiţer sub acoperire care să fi fost recrutat de dumnealor. SRI nu mi-a răspuns. Culmea, SIE mi-a răspuns foarte supărat. Nu mie, cât preşedintelui CSM. Cum îmi permit să fac astfel de solicitări, când e foarte clar că toată lumea lucrează în interesul acestei ţări. Am rămas foarte surprins. În fine, mi-a mai răspuns Ministerul Finanţelor şi secretarul general al CSAT care se contrazice în propria adresă. A spus că ei verifică în fiecare an, dar că aşteaptă declaraţiile de la CSM ca să poate să verifice.
- Şi unde sunt acum declaraţiile?
Toate declaraţiile sunt depozitate la CSM. Pentru câţi magistraţi sunt?
- Aveţi emoţii că ar putea să existe agenţi şi printre colegii dumneasvoastră de la CSM?
Îmi doresc să nu fie aşa. Dar datoria legală trebuie să ne o îndeplinim toţi. Iar datoria legală ne spune aşa: haideţi să avem toate declaraţiile trimise la CSAT. CSAT să-şi facă datoria legală să verifice fiecare magistrat. Cu nume şi prenume. Adică fiecare serviciu implicat să spună dacă magistratul respectiv este sau nu este agent ori informator. Dacă este, să putem deschide procedurile pentru excludere. Dacă nu este, punem la mapa profesională şi în fiecare an reînoim această obligaţie legală.
- Legea e din 2005….
Da, şi în 9 ani au fost verificaţi puţin peste 300 de magistrati. Şi doar cei care au intrat în sistem. Adică mai puţin de 5% şi, din păcate, singura sancţiune aplicabilă în acest caz este una morală. Publică. Pentru că văd că spaţiul public realizează că nu avem nevoie de astfel de situaţii.
- Păi şi de unde rezultă speranţa că lucrurile pot fi lămurite?
Nu e o speranţă. E obligaţie legală!
- Dar e obligaţie legală pendinte de 9 ani de zile!
Era obligaţia preşedintelui României să pornească această verificare demult. Nu am fi ajuns în spaţiul public să ne decredibilizăm aşa unii pe alţii. Sunt convins că serviciile de informaţii nu au procedat la recrutarea de ofiţeri dintre magistraţi. Dacă au făcut-o, au greşit. Şi atunci trebuie să-şi recunoască greşeala. Şi la rândul lor, magistraţii ofiţeri activi trebuie să-şi recunoască greşeala şi să facă un pas înapoi.
- V-aţi pus problema sau aţi încercat să vă puneţi în pielea unui judecător acoperit?
S-au mai făcut speculaţii şi în 2005. În momentul în care a apărut această lege au ieşit foarte mulţi din magistratură, şi-ar fi dat demisia pentru că ar fi fost colaboratori sau informatori ai vechilor sau noilor structuri de informaţii. Dar, sincer, nu-mi pun problema. Datoria mea de judecător este de a fi integru şi din această perspectivă. De a nu face parte din serviciile de informaţii. Care au o altă datorie constituţională decât cea pe care o avem noi ca judecători sau procurori. Desigur colaborăm. Şi se vede că în ultima vreme colaborare este foarte bună. Chiar pe dosarele penale. Şi vedeţi că se şi spune public acest lucru. Se vede în dosarele DNA. Foarte bine. Transparent. În sensul în care se spune la finalul anchetei că serviciile au avut un rol important în dosar.
- Găsiţi totuşi înţelegere pentru cei care au ales acest statut? Spun asta pentru că unul dintre contraargumente este că aceşti oameni lucrează pentru interesele naţionale.
Nu! Nu lucrează pentru interesele naţionale. Pentru că interesele naţionale spun aşa: justiţia este independentă de orice autoritate şi de orice persoană. Este o falsă problemă. Esti ofiţer sub acoperire, aduci un deserviciu imens ţării tale. Tu nu mai poţi judeca!