Gordon Brown, fost premier al Marii Britanii, avertizează cu privire la „repetarea anilor 30” în prognoza mondială sumbră pentru perioada de după pandemie, din cauza refuzului unor țări de a conlucra. O amplă analiză semnată de experimentatul politician laburist a fost publicată, marți, de The Guardian, dezlegând tăcerea marilor puteri referitoare la ieșirea din criză.
„Dacă acest virus traversează toate granițele, la fel și războiul care trebuie să-l învingă. Însă, G20, care se numește forumul internațional mondial pentru cooperarea economică internațională și ar trebui să se afle în centrul desfășurării acelui război, a dispărut – absent fără împrumuturi – fără niciun plan de convocare, online sau altfel, în niciun moment al următoarele sase luni.
Aceasta nu este doar o abdicare a responsabilității; este, posibil, o condamnare la moarte pentru cei mai săraci oameni din lume, a căror asistență medicală necesită ajutor internațional și de care depind țările cele mai bogate pentru a preveni o a doua undă a bolii care ne lovește de țărm.
La 26 martie, la fel cum forța deplină a pandemiei devenea clară, G20 a promis „să folosească toate instrumentele politice disponibile” pentru a sprijini țările aflate în nevoie. Va fi o „implementare rapidă” a unui răspuns de urgență, a spus acesta, iar eforturile sale vor fi „amplificate” în următoarele săptămâni. După cum spunea atunci Fondul Monetar Internațional (FMI), piețele emergente și țările în curs de dezvoltare aveau nevoie de cel puțin 2,5 miliarde de dolari (2.000 miliarde de lire sterline) de sprijin. Dar, cu noi cazuri Covid-19 în jurul lumii care depășește 100.000 pe zi și încă în vârf, vidul lăsat de inactivitatea G20 înseamnă că alocările de la FMI și Banca Mondială către țările sărace vor rămâne o fracțiune din ceea ce se cere.
Și totuși, perturbarea economică și scăderea orelor lucrate în întreaga lume, echivalează acum cu pierderea a peste 300 de milioane de locuri de muncă cu normă întreagă, potrivit Organizației Internaționale a Muncii. Pentru prima dată în acest secol, sărăcia globală este în creștere și trei decenii de îmbunătățire a nivelului de trai sunt acum inversate. Încă 420 de milioane de oameni vor cădea în sărăcie extremă și, conform Programului alimentar mondial, 265 milioane se confruntă cu malnutriție. Economiile în curs de dezvoltare și piețele emergente nu au niciun spațiu de manevră fiscală de care beneficiază țările mai bogate și nu este surprinzător că peste 100 de astfel de țări au solicitat FMI pentru sprijin de urgență.
Abdicarea G20 este cu atât mai dezgustătoare, cu cât răspunsul global la Covid-19 ar trebui să treacă în această lună de la prima sa fază, operațiunea de salvare, la a doua sa, un plan cuprinzător de recuperare – iar în centrul acesteia ar trebui să existe un nivel global stimul coordonat cu un plan global de creștere convenit.
Pentru ca această recuperare să fie durabilă, „noua afacere ecologică” trebuie să devină globală; și pentru a contribui la plata pentru aceasta, este necesar un blitz coordonat pe valoarea estimată de 7,4 miliarde de dolari ascunsă fără impozitare în paradisurile offshore.
Întrucât un grup de 200 de foști lideri afirmă în scrisoarea de astăzi către G20, cele mai sărace țări au nevoie de ajutor internațional în câteva zile, nu săptămâni sau luni. Reducerea datoriei este cea mai rapidă cale de eliberare a resurselor. Până acum, Africa sub-sahariană a cheltuit mai mult pentru rambursarea datoriei decât pentru sănătate. 80 de miliarde de dolari datorate de cele 76 de țări cele mai sărace ar trebui renunțate până la cel puțin decembrie 2021.
Dar și țările sărace au nevoie de sprijin direct în numerar. FMI ar trebui să se scufunde în rezervele sale de 35 miliarde de dolari, iar băncile de dezvoltare ar trebui să anunțe că sunt pregătite să strângă bani suplimentari.
Un al doilea trilion poate fi ridicat prin emiterea – așa cum am făcut-o în criza financiară globală – bani noi internaționali (cunoscuți drept drepturi speciale de tragere), care pot fi convertiți în dolari sau monedă locală. Spre creditul lor, țări europene precum Marea Britanie, Franța și Germania au împrumutat deja o parte din acești bani țărilor mai sărace și, dacă FMI ar fi de acord, 500 miliarde de dolari ar putea fi emise imediat și 500 miliarde de dolari până în 2022.
Și trebuie să declarăm acum că orice nou vaccin și leac va fi pus la dispoziția tuturor celor care au nevoie – și va rezista presiunii SUA susținând Organizația Mondială a Sănătății în eforturile sale de a se asigura că cele mai sărace națiuni nu vor pierde. Joi, în cadrul conferinței de promisiune organizată pentru alianța globală a vaccinurilor de la Londra, țările donatoare ar trebui să contribuie cu suma de 7 miliarde de dolari necesară pentru a contribui la imunizare.
Nicio țară nu poate elimina bolile infecțioase decât dacă toate țările fac acest lucru. Și se datorează faptului că nu putem face față sănătății și nici situației de urgență economică fără să adunăm întreaga lume, pentru că cea mai recentă contrapropunere a lui Donald Trump – pentru a desfășura câțiva lideri favorizați la Washington în septembrie – nu este un substitut pentru un summit al G20.
Evenimentul său ar exclude Africa, Orientul Mijlociu, America Latină și cea mai mare parte a Asiei și ar reprezenta doar 2 miliarde din cei 7 miliarde de oameni din lume. Totuși, lecția de istorie este că, în momentele cheie de criză, avem nevoie de o conducere îndrăzneață, unită și să rezistăm inițiativelor care vor fi văzute ca „împărțire și guvernare”.
Așadar, a venit timpul ca ceilalți 19 membri ai G20 să ceară un summit timpuriu și să evite ceea ce ar fi cel mai mare eșec al politicii sociale și economice globale din generația noastră.
• Gordon Brown a fost prim-ministru al Regatului Unit din 2007 până în 2010 și a condus summitul G20 privind criza financiară în 2009