La împlinirea a 169 de ani de la nașterea celebrului filosof german, Friedrich Nietzsche, Google și-a modificat, marți, logoul.
Friedrich Nietzsche, una dintre personalităţile ilustre ale gândirii moderne din secolul al XIX-lea, s-a născut pe 15 octombrie 1844, la Rocken/Lutzen, în Germania, într-o familie de pastori protestanți, potrivit editurii Humanitas.
După studiile liceale la colegiul din Pforta, urmează cursurile universităţilor din Bonn şi Leipzig, mai întâi la Facultatea de Teologie, apoi la cea de Filologie Clasică, în specialitatea limba şi literatura greacă veche, avându-l ca profesor pe cunoscutul Friedrich Wilhelm Ritschl. Distingându-se, încă din timpul studiilor, ca un strălucit cercetător, Nietzsche este propus de Ritschl pentru catedra de filologie clasică la Universitatea din Basel, post de profesor pe care îl ocupă în 1869, la vârsta de 25 de ani.
Din aceşti ani datează şi prietenia lui Nietzsche – el însuşi muzician şi compozitor – cu Richard Wagner, a cărui personalitate, muzică şi gândire estetică au avut asupra gândirii nietzscheene o importantă influenţă. Decisiv a fost însă pentru această gândire contactul cu filosofia lui Arthur Schopenhauer.
În 1872 îi apare „Originea tragediei”, studiu cu un deosebit ecou, iar între 1873 şi 1876, „Consideraţii în afara timpului” – o culegere de studii şi reflecţii filosofice.
Începând din 1876, starea sănătăţii lui Nietzsche se înrăutăţeşte mereu. În 1879 renunţă la postul de profesor, stabilindu-se alternativ în Elveţia, la Sils-Maria în Engadin, în Italia şi în sudul Franţei şi consacrându-se numai scrisului.
Din 1878 datează „Omenesc, prea omenesc”, iar în 1881 apare „Aurora. Gânduri asupra prejudecăţilor moralei”, în 1883-1887 „Ştiinţa voioasă”, în 1883-1885 „Aşa grăit-a Zarathustra”, în 1886 „Dincolo de bine şi de rău”, în 1887 „Genealogia moralei”, precum şi noi ediţii ale lucrărilor anterioare. În 1888 este publicată autobiografia sa, „Ecce Homo”, iar în 1889, „Amurgul idolilor”.
În acelaşi an, Nietzsche, grav bolnav psihic, este internat în diferite clinici. Dupa câteva intervale de remisiune, în care se mai ocupă de reeditări, traduceri din operele sale şi îşi continuă corespondenţa, moare în 1900, la Weimar.
D.M.