-0.9 C
București
luni, 23 decembrie 2024 - 9:41
No menu items!

Gluma se îngroaşă. Şi e de rău!

spot_img

SR Stanescu

  • Sorin Roşca Stănescu

Administraţia Prezidenţială, preşedintele însuşi şi Partidul Mişcarea Populară dau din colţ în colţ. În timp ce PDL cu un ochi râde şi cu un ochi plânge. Este vorba de faimoasa consultanță a strategului electoral american. Greenberg. Ca să nu ne obosim transcriind întreaga titulatura. Până la urmă, cine a angajat acest consultant care costă milioane de dolari? Cine l-a angajat acum, în 2014? Şi cine a angajat consultantul în 2009? Şi în ce mod a fost făcută înţelegerea financiară, pentru a se pierde urma banilor? Cum Dumnezeu arăta acest contract?

Autorităţile americane, reprezentate în România îndeosebi prin personalul de la Ambasadă, dar şi prin înalţii oaspeţi pe care i-am avut sau oficialii de la Departamentul de Stat şi Casa Albă care au binevoit să ne facă recomandări, au insistat, în mod repetat şi pe bună dreptate, pentru efortul mare al României în lupta împotriva corupţiei. Una dintre cele mai periculoase forme de corupţie este cea politică. Şi unul dintre cele mai nocive acte de corupţie politică îl reprezintă manipularea alegerilor prin manipularea opţiunilor cetăţenilor şi utilizarea, în campania electorală, a banilor murdari. Aşa că mă aştept ca partenerii noştri din Statele Unite să citească, să analizeze şi să cântărească cu mare atenţie ceea ce urmează. În afacerea consultantei.

Avem câteva certitudini. Şi mai multe necunoscute. O primă certitudine este că preşedintele României şi nimeni altcineva a ţinut să prezinte, într-o emisiune transmisă în direct pe un canal de televiziune, rezultatele amplei cercetări de piaţă făcută de consultantul american. Nu s-a sfiit să-i spună şi numele. Vorbim tot de Greenberg. Este cea mai importantă companie de strategie şi consultanta electorală din Statele Unite şi una dintre primele patru din lume. Nu încheie contracte sub câteva milioane de dolari. Cu nimeni. Traian Băsescu a spus, cu subiect şi predicat, că, de curând, această companie a iniţiat o amplă cercetare de piaţă în beneficiul Partidului Mişcarea Populară, luând temperatura electoratului României şi elaborând un prim studiu de consistenţă a două volume groase de carte. A doua certitudine pe care o avem nu se referă la această campanie electorală, ci la ultima campanie prezidenţială. Pe site-ul companiei din Statele Unite, la rubrica clienţi internaţionali, scrie negru pe alb „president Traian Băsescu”. Mai operăm cu o informaţie pe care cred că putem să o luăm drept certa. Purtătorul de cuvânt al instituţiei prezidenţiale a afirmat ieri că nici acum, nici altădată, deci niciodată, nu s-a întâmplat că instituţia prezidenţială sau Traian Băsescu personal să încheie un contract de consultanţă electorală cu compania americană.

Şi acum urmează necunoscutele. Care sunt destul de alarmante. De durerose chiar. Dacă domnul Oprea de la Cotroceni nu minte, dacă nu minte nici preşedintele Traian Băsescu şi nu minte nici site-ul companiei, atunci urmează să deducem, pe cale de consecinţă, că acelaşi consultant din Statele Unite, Greenberg, a fost angajat o dată în campania electorală prezidenţială, dar nu de către Băsescu ori instituţia prezidenţială, ci de către altcineva, şi încă o dată, în prezent, pentru europarlamentarele şi prezidenţiale din acest an, dar, din nou, nu de către Traian Băsescu şi nu de către instituţia prezidenţială. Atunci de către cine?

Sincer să fiu, mi-e greu să fac presupunerea că vreun post de televiziune, vreun ziar, vreo agenţie de ştiri sau vreun site merg atât de departe cu curiozitatea şi cu darea de mână, încât să-şi permită să comande o consultantă care presupune multe cercetări de piaţă şi al cărei cost se ridică la milioane de euro. Şi, de fapt, nu una, ci două. Mi-e greu de asemenea să-mi imaginez că acest serviciu uriaş le-ar fi fost făcut, mai întâi lui Traian Băsescu în campania prezidenţială şi apoi PMP-ului la europarlamentare şi Elenei Udrea la viitoarele prezidenţiale, de către un alt partid adversar cu dâre de mână şi dispus, din tainice motive, la acest lucru. Cu atât mai mult cu cât avem totuşi o afirmaţie de acum două zile a lui Traian Băsescu, prin care acesta susţine că beneficiarul ultimei consultante ar fi PMP.

Cel mai la îndemână ne este – cel puţin spre asta ne obligă orice raţionament de logică formală – să ne imaginăm că consultanta la prezidenţialele trecute a făcut-o Greenberg la comanda Partidului Democrat Liberal – PMP neexistând în 2009 -, iar cum consultanta este efectuată la comanda PMP. Exact aşa cum a spus Traian Băsescu. Şi cum a confirmat un om care ştie el ce ştie, şi anume Theodor Stolojan. Care astăzi nu mai este atât de camarad cum era cu Băsescu.

Dar dacă aşa stau lucrurile, ar trebui să apară contractul. Un contract în care să scrie negru pe alb cine este clientul, cine este consultantul, în ce constă prestaţia, câte milioane de euro sau de dolari trebuie plătiţi de către PMP şi în ce transe. Ori liderii acestui partid se feresc că dracul de tămâie şi să semneze un asemenea contract, dar şi să scoată la iveală dacă el există. Nu-l pot semna pentru că ar fi fraudulos, întrucât un partid apărut recent, cum este PMP, nu primeşte bani de la buget şi nici cotizaţii de la membri, cu excepţia activiştilor, şi deci, pur şi simplu, nu are în cont asemenea sume de bani. Şi nici nu poate avea, în mod legal, în lunile următoare.

Aşa se face că, dând din colţ în colţ, reprezentanţii PMP au sugerat că avem de-a face cu un fel de contract mascat. Un contract în spatele altui contrat. Vezi Doamne, PMP ar fi încheiat mai întâi un contract de consultanţă cu o companie oarecare, să spunem cea deţinută de Dan Andronic împreună cu Tal Silberstein, reprezentantul companiei Greenberg în România, sau numai cu o companie a lui Dan Andronic, că partea americană să evite conflictul de interese, şi apoi această companie, la radul ei, ar fi semnat un contract cu Greenberg. Dar, din nou, vorbim de sume colosale de bani. Pe care, în final, nici PMP, nici Elena Udrea că prezidenţiabil nu sunt capabile să le achite. Să fie vorba de o fabuloasă sponsorizare? De un uriaş plocon? De vreo mita care se achita cu întârziere de pe urma ministeriatelor doamnei Udrea sau a prestaţie prezidenţiale a lui Traian Băsescu? Să fie vorba de o „para-ndarat”? Sau despre o mită dată cu anticipaţie pentru servicii ulterioare? Ulterioare când? La calendele greceşti?

Slavă Domnului, în Statele Unite există legi anticorupţie. Şi se aplică. Dacă nu perfect, destul de bine. Există şi o lege a consultantei şi lobby-ului. Care este foarte aspră. Atât de aspră, încât orice conversaţie pe acesat tema trebuie înregistrată de protagonişti şi depusă la Departamentul de Jusitie. Este urmărită cu multă atenţie circulaţia banilor din asemenea operaţiuni de consultanţă. Aşa că nu mă îndoiesc că adevărul va ieşi repede la iveală.

Bine ar fi însă că, între timp, pentru a nu ne trezi cumva în faţa faptului împlinit cum s-a mai întâmplat şi altă dată, Guvernul României să nu doarmă. Pentru că are obligaţia de a organiza şi supraveghea alegeri corecte. Şi bine ar fi că, până atunci, să nu doarmă nici acei procurori care, până în prezent, s-au bătut cu cărămidă în piept cum că ei contribuie major la stârpirea corupţiei şi fraudei electorale.