- Vlad Drăghicescu
(corespondență specială)
Vorbind, luni (31 august) în cadrul unui eveniment electoral tensionat, ministrul german al sănătății Jens Spahn a relativizat măsurile dure luate în primăvară de executivul de la Berlin. ”Bazându-ne pe ceea ce știm astăzi, vă pot spune că nici frizeriile, nici magazinele nu mai trebuie să se închidă. Nu se va mai întâmpla. Nu mai trebuie nici să interzicem accesul în centrele de îngrijire”, a spus oficialul federal.
Intervenția lui Jens Spahn, de profesie bancher, proaspăt posesor al unei vile de lux în valoare de 4 milioane de euro achiziționată împreună cu partenerul său de viață, venea la numai câteva zile după ce același demnitar fusese insultat și scuipat în timpul unui eveniment similar desfășurat la Bergisch Gladbach.
După ce a încercat preț de o jumătate de oră să domolească furia protestatarilor, politicianul conservator, membru al Uniunii Creștin-Democrate a cancelarului Angela Merkel, avea să declare deznădăjduit: ”Oricare ar fi motivul pentru care sunteți atât de mânioși, mă întreb dacă acest motiv poate fi atât de bun încât să ne tratăm reciproc în acest fel”.
Făcând eforturi să acopere corul de fluierături și vuvuzele, Spahn a subliniat ”importanța dialogului cu oamenii nemulțumiți de politica guvernului de combatere a pandemiei”. Numai prin dialog, a spus oficialul, societatea poate rămâne unită, ”nu și când ne scuipăm, ne înjurăm și ne agresăm”.
Un Kennedy a vorbit din nou la Berlin
Demersul domnului Spahn poate cuprinde și alte explicații dincolo de considerentele pur electorale. Elogiată la nivel internațional pentru strategia coerentă și eficientă de combatere a răspândirii coronavirusului, constând în identificarea cu rapiditate a persoanelor infectate și a contactelor acestora, testarea și izolarea lor (la domiciliu), Germania caută în prezent, cu și mai multă determinare decât în ultimele luni, echilibrul între protecția epidemiologică și prevenirea colapsului economic.
Decidenții politici știu însă că veriga esențială a oricărei strategii este asentimentul populației. Oricât de iscusit ar fi, pentru a izbuti, un plan de luptă cu pandemia are nevoie de încrederea oamenilor.
Or, tocmai acest element-cheie este pus tot mai des și în chip viguros sub semnul întrebării. Ultima dată, săptămâna trecută, la Berlin, unde circa 40.000 de persoane au ieșit pe străzile capitalei pentru a demonstra împotriva măsurilor întreprinse de guvernul de la Berlin în pandemie.
Manifestația a acoperit un spectru larg de nemulțumiri, scandându-se lozinci împotriva guvernului condus de Angela Merkel, a presupuselor planuri de vaccinare forțată a oamenilor și, desigur, contra purtării obligatorii a măștii sanitare, directivă în care manifestanții citesc atât o tentativă de depersonalizare și de reducere la tăcere a oamenilor, cât și un instrument de păstrare la cote înalte a fricii de virus în mentalul colectiv.
Punctul culminant al evenimentului l-a reprezentat cuvântarea lui Robert F. Kennedy, nepotul fostului președinte american John F. Kennedy. În uralele mulțimii, domnul Kennedy a ținut un discurs considerat de organizatorii demonstrației unul istoric, la 57 de ani după momentul ”Ich bin ein Berliner” al președintelui John F. Kennedy.
”La mine acasă, în Statele Unite, presa afirmă că am venit la Berlin pentru a vorbi în fața a 5.000 de naziști. Iar mâine chiar așa vor scrie: Kennedy a vorbit la Berlin în fața unui public format din 3.000 până la 5.000 de naziști. Numai că eu mă uit la acest public și văd exact opusul nazismului. Văd oameni care nu vor să fie mințiți de lideri guvernamentali care autorizează reguli arbitrare în scopul supunerii populației. Văd oameni care nu vor ca liderii politici să aibă înțelegeri financiare cu industria farmaceutică”, a afirmat, între altele, Robert Kennedy.
Demonstrația desfășurată sâmbătă (29 august) în capitala germană va rămâne în memoria publică nu doar ca evenimentul la finalul căruia o grupare de extremiști a reușit să ajungă pe treptele Reichstag-ului (sediul Bundestag-ului, camera inferioară a parlamentului german, neașteptat de slab păzit într-o zi ce se anunța tensionată), unde au fluturat steaguri adesea observate la marșurile neonaziștilor, dând astfel o lovitură de imagine cu puternică încărcătură simbolică.
Protestele berlineze vor fi amintite și ca punct de plecare al unei controversate decizii aparținând ministrului de interne al Berlinului, social-democratul Andreas Geisel, care a dorit să le de interzică – în paralel cu aprobarea unei contramanifestații – invocând ”suspiciuni rezonabile” că manifestanții nu vor respecta măsurile de protecție sanitară. (ceea ce, în mare parte, s-a adeverit).
Jurnaliștii germani au condamnat în termenii cei mai fermi gestul lui Geisel, fost membru al formațiunii marxist-leniniste Partidul Unității Socialiste din Germania, sesizând în gestul autorităților din Berlin nu doar un derapaj democratic fără precedent, ci și o imensă dovadă de prostie (Bild). A te pune de-a curmezișul, într-o democrație, în fața dreptului sacrosanct de a protesta, dă apă la moară tocmai celor care critică legitimitatea măsurilor epidemiologice luate de guvern, s-a scris.
Germania se gândește să reducă durata carantinei
Pe acest fundal, voci importante din politica germană și virusologi cu mare vizibilitate în spațiul public, vorbesc tot mai apăsat despre nevoia unor schimbări în strategia antipandemică, exprimă solicitări sau susțin inițiative ce păreau de neconceput până nu demult: organizarea carnavalului, revenirea spectatorilor pe stadioanele cluburilor de fotbal germane sau reducerea perioadei de carantină de la 14 la 5 zile. Aceasta din urmă, cred liberal-democrații, ”i-ar lăsa fără obiectul muncii pe negaționiștii coronavirusului”.
”Știm că cei mai mulți oameni nu mai sunt infecțioși la cinci zile după apariția simptomelor, chiar dacă testul PCR încă arată un rezultat pozitiv”, afirmă deputatul Karl Lauterbach, de profesie medic.
Indubitabil, spune social-democratul, modificarea politicii referitoare la carantină trebuie bine explicată populației. Însă, atunci când reconsiderarea duratei carantinei are ca bază argumente științifice irefutabile, ea trebuie transpusă în realitate.
De remarcat că apelul la argumente științifice al domnului Lauterbach aparține unuia dintre promotorii politicilor rigide de luptă cu virusul, alături de virusologul Christian Drosten (consultant al guvernului), premierul bavarez Markus Söder sau cancelarul federal Angela Merkel.
De altfel, intransigența lui Lauterbach, inclinația acestuia spre măsuri stricte, între altele în ceea ce privește purtarea măștii, a exasperat-o pe fosta soție a deputatului german. Întrebată ce părere are despre afirmațiile fostului consort, Angela Spelsberg avea să afirme la un post de televiziune din Austria: ”Eu sunt om de știință și epidemiolog, nu politician. Răspândirea virusului este la final. Dezavuez purtarea măștii în spațiile închise”.
Încă din august, virusologul Christian Drosten (ce a recomandat guvernului închiderea școlilor și grădinițelor în luna martie), sublinia într-un material pentru Die Zeit intitulat ”Plan pentru la toamnă”, că scurtarea de la 14 la 5 a perioadei de carantină, precum și o mai bună evaluare a testelor poate ajuta Germania să evite un al doilea val de infecții (presupunând că primul s-a încheiat, n.r) sau un posibil nou ”lockdown”, o oprire brutală a vieții socio-economice.
”Așa-numitele situații de tip cluster apar atunci când oamenii stau împreună într-un spațiu mic. Acesta poate fi cazul în școli. Dacă o persoană se infectează, toți ceilalți membri ai clusterului trebuie să intre în carantină. Drept urmare, școli întregi au fost închise timp de două săptămâni de mai multe ori”, scria Drosten.
La începutul lunii septembrie, Drosten și-a reînnoit propunerile. Oamenii bănuiți că sunt infectați ar trebui să se izoleze (la domiciliu) doar 5, în loc de 14 zile, a spus el într-un podcast.
Între timp, dezbaterea a crescut în intensitate, mai multe grupuri parlamentare fiind în favoarea schimbării regulamentelor de carantină. Chiar dacă ministerul federal al sănătății transmite că încă examinează această problemă, o schimbare a măsurilor devine din ce în ce mai probabilă, potrivit surselor politice.
„Perioada infecțioasă debutează cu două zile înainte de apariția simptomelor și se încheie în mod realist la patru sau cinci zile după aceea”, a spus el. Un anumit risc nu poate fi exclus, spune Drosten, subliniind că propunerea sa merge „la limita epidemiologiei”.
Totuși, aceasta este metoda de evitare a unei ”blocări de facto” a țării. ”Nu este de niciun folos dacă bagi în carantină școli și companii timp de săptămâni. Trebuie să fie scurt, iar la sfârșitul perioadei de cinci zile, să aibă loc testarea.
”Dacă am limita perioada de carantină la cinci zile, acceptarea socială a măsurii ar fi semnificativ mai mare”, spune și Lauterbach. Viața oamenilor ar fi mai puțin întreruptă, aceștia putând reveni mai repede la muncă și la școală. ”Cu o perioadă scurtă de carantină, am obține același efect asupra sănătății publice ca și până acum. Poate că efectul ar fi și mai mare, deoarece ar crește numărul oamenilor care respectă perioada de carantină”.
Totuși, deși ideea scurtării perioadei de carantină a fost primită aprobativ de partidele din Bundestag – inclusiv de către Alternativa pentru Germania (dreapta radicală), ce vede în inițiativa lui Drosten o confirmare a faptului că măsurile de până acum ale guvernului au fost disproporționate -, unul dintre motivele de îngrijorare ale protestatarilor ce consideră că libertatea oamenilor este obliterată printr-o nepermisă instrumentalizare a pandemiei, nu a fost durata carantinei, ci însăși existența ei, ce de acum încolo ar putea fi chiar mai ușor de acceptat.